Poezie
La fața locului a rămas doar o bluză albă
1 min lectură·
Mediu
o frântură din tine căzută la întâmplare
atât mi-a rămas când ai plecat
nu știu din care partea a corpului s-a desprins
dacă privesc în ea
este ca și cum aș călători cu trenul
apar cute noi pe care nu le cunoșteam
peisajele se schimbă de la oră la oră
pe chipul tău rămân fereastre
aparent zăbrelite
încep să te văd în sfârșit
ai pierdut multe lucruri atunci
eu mă deșiram ca un fir de ață
în urma ta
mi-e frig și mi-e foame
un tren cu mulți șobolani
umezeală și gripă
poate merg spre un auschwitz interior
parcă îmi e cunoscut drumul
da, pădurea asta am mai văzut-o
de câte ori m-ai ucis?
http://www.youtube.com/watch?v=COJMYHPX6M8
094.427
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “La fața locului a rămas doar o bluză albă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/1797330/la-fata-locului-a-ramas-doar-o-bluza-albaComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
3D,
nu imi e frica sa fiu pe masa de disectie,bisturiele mi-au îndepărtat un trecut tumefiat, foarfecile mi-au tăiat legătura cu pământul, pensetele mi-au întins sufletul la maxim.te mai astept
mcm
nu imi e frica sa fiu pe masa de disectie,bisturiele mi-au îndepărtat un trecut tumefiat, foarfecile mi-au tăiat legătura cu pământul, pensetele mi-au întins sufletul la maxim.te mai astept
mcm
0
tu descrii starea posttraumatică. Cu stimă!
0
Nu știu sigur, dar și în alte poezii ale tale mi se pare că aduci, fie în prim-plan, fie într-o dimensiune secundară, un eu și un altul supuși unei succesiuni de învieri și morți ritualice. Totul pare a veni din noaptea arhetipală. Straniu mi se pare finalul, amintind cumva de \"Noaptea de sânziene\" a lui M. Eliade. Primul vers pare a strica totul, prea e discordant acolo cuvântul \"bucată\".
0
silviu,
ai dreptate, ai citit bine printre randuri.
george,
uite de dragul tau am sa schimb cuvantul, bucata cu parte, sper sa fii mai multumit. in legatura cu sfarsitul,poate fi o analogie, de ce nu.
va multumesc si va mai astept
mcm
ai dreptate, ai citit bine printre randuri.
george,
uite de dragul tau am sa schimb cuvantul, bucata cu parte, sper sa fii mai multumit. in legatura cu sfarsitul,poate fi o analogie, de ce nu.
va multumesc si va mai astept
mcm
0
desi \"parte\" cred ca nu e bine ales, ma gandeam poate la ceva mai mic: frantura,crampei, fragment, fractiune, portiune, sectiune,petic. daca mai treci poate-mi sugerezi ceva.
mcmce faci
mcmce faci
0
Cred că mai potrivit ar fi, totuși, \"frântură\", pentru că aliterația consonantică și închiderile vocalice aduc o melodie aparte și mi se par în acord cu starea poetică. E o sugestie pentru care îmi cer scuze, nu-mi stă în obicei, dar eu așa simt. Autorul știe întotdeauna mai bine.
0
carmen-manuela,
eul interiorizat reprezintă linia de la care nu te abați niciodată. evident că trăirile sunt doar ale tale lăsându-ne nouă doar o fisură prin care privim bănuitori
\"ai pierdut multe lucruri atunci
eu mă deșiram ca un fir de ață
în urma ta\"
un text plăcut care mi-a împlinit lectura serii
cu sinceritate,
teodor dume,
eul interiorizat reprezintă linia de la care nu te abați niciodată. evident că trăirile sunt doar ale tale lăsându-ne nouă doar o fisură prin care privim bănuitori
\"ai pierdut multe lucruri atunci
eu mă deșiram ca un fir de ață
în urma ta\"
un text plăcut care mi-a împlinit lectura serii
cu sinceritate,
teodor dume,
0
george,
am modificat si sper sa fie mai bine.
teodor,
mi-a placut cum ai spus fisura lasata pentru cititori, prin care sa priveasca banuitori, dar pana la urma in orice om, in orice poem e o fisura, altfel...
multumesc si va mai astept
mcm
am modificat si sper sa fie mai bine.
teodor,
mi-a placut cum ai spus fisura lasata pentru cititori, prin care sa priveasca banuitori, dar pana la urma in orice om, in orice poem e o fisura, altfel...
multumesc si va mai astept
mcm
0

acel fior mirific, acea putere nebuna sa intru intr-un poem cu tot sufletul, sa-l decojesc, sa-l trec prin inima ca pe o femeie la care nu m-am gandit, nesperata, Iata adevarul... iarta-mi acest gand de a te aseza in fata privindu-te in ochi cu tot neastamparul! simt nevoia sa-ti spun ca poemul este neindoielnic bun, nu te joci si este foarte bine! intotdeauna cititorul te regaseste impletind cuvintele cu sensibilitate, imaginile misca si se daruiesc, nu stiu inca dar sunt convis ca ceva ceva ne scapa, poate amplitudine gandurilor acea privire totala rupta din Dumenezeu... Da totul este cuprins in acea daruire
care in cele din urma ne despica... ei iata cum n-am reusit sa-ti spun aproape nimic... te astept cu incredere printre/prin cuvinte! ganduri blande!