De vorbă cu altcineva

biserica, , al doilea sfarsit, cuvintele care se târăsc si nu in ultimul rand propria rastignire. un poem care invita la tacere.

\"sunt mult mai înaltă decât orice tăcere\", \"știu de atunci cum e să ai tristețea în ochi\" superbe versuri.

Carmen m-am întors în site după ce timp de două săptămâni am lucrat pe brânci să dau viață unei librării de nivel național aici la noi la Rm.Sărat...
Poezie...
O dragoste ilustrativă precum un vechi pergament pe care poate, doar în Erotic Museum din Berlin, l-am putea vedea. Extrem de sugestive toate vorbele tale și toate trimiterile tale.
Tu, el
iubire, pierdere și regăsire și iar pierdere și tristețe și întrebări
brațele lui brațele tale ale lui înfipte în carnea ta doare dar le vrei
doare dar îl vrei și vrei să știi unde este unde s-a dus și de ce nu-i poți regăsi țărmul sau mormântul
Pentru că nu este mare să se scurgă, pentru că nu este dincolo. Va veni, sunt sigur
Cu prietenie
PP

Dialogul tău tragic suspendă trăirea, de fapt, așa se întâmplă când pășim pragul unei biserici, chiar dacă uneori biserică poate fi și trupul celui de lângă noi. Existența noastră telurică se disipează, ne unim bocetul existențial cu cel al îngerilor, fără să știm dacă ne plângem trăirea noastră sau ei ne-o deplâng.De aceea cuvintele par semne tainice, ale unui alfabet redescoperit pe trupul nostru neantizat. Sugestivă dimensiunea hiperbolică(mai înaltă decât orice tăcere), sfântă aura martirajului(om crucificat pe osia mâinilor), mistuitoare, interogația retorică din final!

andrada,
este un poem care invita si la tacere, rastignirea in mine in niste brate pe care le purtam mereu, este iarasi tacere.
dl.plopeanu,
nu stiu cum este muzeul erotic de la berlin, dar stiu cum este cel de la paris, nicio legatura cu poemul, muzeul de care ziceam ca l-am vazut e un balci ieftin, nici macar expoziitile temporare nu m-au impresionat.daca pergamenul de care vorbesti era unul grecesc atunci pare promitator. probabil primele doua versuri au un impact oarecum erotic. bine ai revenit.
emil,
ai vazut bine, crucificare pe propriile brate,existenta telurica de care uneori ne desprindem fara sa vrem e mai importanta decat orice.

multumesc si va mai astept
mcm

mie mi-a plăcut îndeosebi lirismul din partea a doua, începând cu \"sunt mult mai înaltă decât orice tăcere\".

place tonul mansuet, abandonul in bratele tacerii, elasticitatea distincta prin care se anuleaza efectele relativ incomode. atata timp cat poti patrunde sensurile, totul capata o transparenta aproape atipica.

florin,
partea a 2-a de care vorbesti este mai compatibila cu stilul tau poetic.
sorin,
efecte relativ incomode se vor simti pe termen lung:)
mcm
va multumesc