Poezie
Când
1 min lectură·
Mediu
Vorbești despre dragoste vorbești ca un copil agitat care și-a pierdut mingea
Dai din mâini, explici, faci itinerarii, schimbi legi, spui că geamul spart a fost spart
Din greșeală, nimic nu-și mai revine din cioburi, nici inima, nici partea mea de Lună
Pe care doar tu o luminezi, când vorbești despre dragoste se face liniște în jurul tău
Copiii vin lângă tine ca și când le-ai da bomboane gratis, porumbeii coboară din copaci
La cuvintele din palma ta, și firimiturești neîncetat celule din viața ta, toți gustă, se miră
Întorc pe toate părțile lucrul ăsta care scoate din minți, pâine, apă sau ce-o fi până
La urmă, miza nu e hrana, miza e să firimiturești neîncetat celule din viața ta
Dimineața la prima oră lângă ceașca de ness o parte din tine ridică soarele pe umeri
024.587
0
În poezie și-a făcut loc, timid, și ''dragostea'', care are ceva din genuinul unui copil.