Poezie
*
1 min lectură·
Mediu
La început eram doi primitivi care mâncam doar carne crudă
Până când inimile ca două pietre s-au atins din greșeală
Când ți-am bănuit pielea mirosea a perete proaspăt văruit
Așa că am pășit în camera curată și am atârnat o icoană
Lângă tine am răspunsuri la orice, construiesc pe loc palate
Bărci, biserici, pot face o bicicletă, pot sparge o moleculă
Până văd ce se află pe fundul mării și ce face să schimbe
Culoarea sângelui pe timp de noapte și unii dintre noi
Luminează mai mult decât alții și văd cum ne scufundăm
În povești ieșind cu bine la capătul celălalt al lumii cu mâini
Cu picioare, din nou oameni care au răspunsuri la orice
Lângă tine scheletul mi se micșorează, vertebrele se retrag
Cumva la mal ca niște basme de adormit copiii, lângă tine
Mă retrag seara ca un soare care își ia înapoi razele, mă adun
În tine așa cum oamenii s-au adunat toți în Isus, încet, încet
Intru ca un fir de nisip în ochi, sufletul ți se irită și secretă
Un fel sidef pentru a se păzi
023035
0
apoi "...și ce face să schimbe /Culoarea sângelui pe timp de noapte și unii dintre noi /Luminează mai mult decât alții" sau "La început eram doi primitivi care mâncam doar carne crudă"
Toate acestea formeaza un intreg ce se rostogoleste peste mine, strivindu-ma...
Sarbatori fericite. La Multi Ani si multe Poeme!