Poezie
Fără tine aș fi un pământ oarecare
1 min lectură·
Mediu
Dacă mergeam pe malul apei peștii nu mai veneau, malul meu erai tu, iar tu nu erai
Dacă deschideam o carte foile se albeau, toate poveștile duceau la tine ca niște trenuri deraiate, iar tu nu erai
Dacă mă priveam în oglindă oglinda se mătuia, ochii mei erau la tine, iar tu nu erai
Dacă aprindeam becurile întunericul se muta în pieptul meu și țipa ca un nou-născut, lumina mea erai tu, iar tu nu erai
Dacă trăgeam draperiile soarele nu răzbătea, se lovea de coaste, ricoșa și pleca
Dragostea mea e un strigăt în pădure, îmi ciobește tălpile, fără să-i pese că trupul
Se sfărâmă ca un bulgăre uscat de pământ
Dacă deschideam palmele liniile dispăreau, viața mea dispărea, viața mea era la tine, iar tu nu erai
Îți auzeam doar respirația când puneam capul pe pernă, undeva foarte departe, îți auzeam inima
Care bătea ca o liniște, ca o liniște soră cu moartea și apoi adormeam, cumva mângâiată, cumva sfințită
Dimineața ieșeam din tine ca o icoană dintr-un lemn secular
023.813
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Fără tine aș fi un pământ oarecare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14071565/fara-tine-as-fi-un-pamant-oarecareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSIoan, Haha X 10, de resurse nu duc lipsă, am mediu propice, bine că ai avut răbdare să treci prin sită fiecare vers/idee, chiar am murit de râs când am citit, și finalul reușit, oarecum o inversiune, de reținut. Mulțumesc pentru parodie, mulțumesc și editorului pentru recomandare.
0
poeziile tale-mi trezesc mereu plăcut interes
și iar nu știu cum se face dar parcă se vor dialog
reflexii în sau nu deturnare de sens s-au cerut
gândite zise sau adnotate pe margini de text
dumnezeu știe câte
cu îngăduința ta și cu scuzele de rigoare azi
pentru prima și ultima dată (promit) redau fulgerarea
de gând ca posibil răspuns la zisele tale
mal când ți-am fost ai fi putut să mă calci
acolo și tu cu balirini saboți hai cizme bocanci
dar m-ai ghiontit... ah tocurile tale cu blacheu de titan
carte deschisă doar să mă citești dar m-ai răsfoit ca de praf
oglindă de-am vrut să fiu m-ai privit pe din spate
când bec aș fi vrut m-ai deșurubat mereu din fasung
și geam dat cu var degeaba tragi azi draperia
strigi sunt pădure din toți copacii îți răspund cu ecouri
dar te faci că n-auzi
deschizi palmele de ce pân-acum au fost pumni
sigur nu mai sforăi respir și inima nu mai este de piatră
vorbe tu vorbe dar e bine și-așa
dacă nu eram eu de lemn
mai puteai fi tu astăzi icoană?
na c-am făcut-o
spășit voi suporta consecința. Ioan.