Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
@carmen-sorescu
Poezie

Doi bărbați iubesc aceeași femeie

2 min lectură·
Mediu
Dacă aș putea să fac locul în care ne-am cunoscut, dacă aș putea ridica pereții clădirii
Singură și fără niciun ajutor, poate dura o zi sau un an, nu contează, aș ridica din nou
Din temelii, numai să refac începutul, aș pune pe masă la fel, două cești albe, una cafea
Alta espresso, mulți oameni în jur, chiar și cerșetorul care a vrut să-mi fure poșeta
L-aș face mult mai abil, în stare să-mi fure actele, dacă o făcea nu mai stăteam cu tine
Plecam după el, nu mai mi-ai fi cerut să te sărut adânc, până la vertebre, până a doua zi
Clipa aceea ne-a transformat în ceva ce numai noi recunoaștem, atunci a început
Azi merg pe stradă și te recunosc dintr-o mie, doar o privire arunc în treacăt
Și nimic nu mi se lipește de retină, te caut prin aceleași locuri, prin oameni străini
Le scot plămânii, ficații, amintirile, viitorii morți, oasele și le pun în saci negri
Nimic nu are a face cu iubirea ta pe care o simțeam în nări ca puful de salcie
Și de fiecare dată făceam exerciții de respirație să mă asigur că sunt vie
Dacă aș putea aș întârzia toate taxiurile, autobuzele, copiii în burțile mamelor
Mugurii în copac, dacă aș putea aș face de o mie de ori numai să refac începutul
Să repar secunda de neatenție când m-am îndrăgostit și nu am știut cât de greu e să revii
De pe partea cealaltă a oglinzii ca și cum ai vrea să te întorci din lumea de apoi
Mai bine mă opresc și închid ochii să te văd puțin cum stai cu mâna pe țigară
Gata s-o aprinzi, dar mai citești o dată ce am scris, așa că punct, fumează!
033.339
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
290
Citire
2 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Carmen Sorescu. “Doi bărbați iubesc aceeași femeie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14046612/doi-barbati-iubesc-aceeasi-femeie

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache✓
Mi-a plăcut tare mult. Când citesc acum îmi pare că ai confiscat pur și simplu poezia carnală a amorului, de unde ai aruncat cu tupeu de societate de asigurări pe viață priviri piezișe experimentărilor existențialist-meditative: "iubirea ta pe care o simțeam în nări ca puful de salcie", "Dacă aș putea aș întârzia...copiii în burțile mamelor/ Mugurii în copac.../ Să repar secunda de neatenție când m-am îndrăgostit și nu am știut cât de greu e să revii". Dar cel mai mult mă distrează finalul:"Mai bine mă opresc și închid ochii să te văd puțin cum stai cu mâna pe țigară/ Gata s-o aprinzi, dar mai citești o dată ce am scris, așa că punct, fumează!"
0
@costin-tanasescu-stefanestiCSCostin Tanasescu Stefanesti✓
Din ciclul cum să ne reconfigurăm viața... Un fel de GPS de suflet. Poemul are nerv și chiar ceva accente de răfuială, mai ales la final. Bine... Nu-i lipsește nici ironia. În definitiv are de toate, mi-a plăcut.
0
@carmen-sorescuCSCarmen Sorescu✓
Vasile Mihalache, mi-ar fi plăcut ca textele să aibă mai multă ironie chiar umor tot atât de mult cum am în afara scrierii, dacă mi-a ieșit aici mă bucur că te-a distrat. Da, am confiscat, plus monopol...taxe, accize! Mulțumesc pentru stea.
Costin Tănăsescu, dacă aș putea aș reconfigura tot, de la naștere, nu doar de la o banala întâlnire pusă pe hârtie. Mulțumesc pentru semn.
0