Poezie
Poem contraceptiv
2 min lectură·
Mediu
E bine să urci cât mai puțin în iubire, e bine să nu zăbovești
Să furi repede ce ai de furat și să pleci, coborârea e mult mai grea
Unii nu mai văd pământul niciodată, rămân sclavi într-o piele străină
Merg pe stradă și sub haine li se văd ucenicii cum se trezesc
Și încep să măture, să facă micul dejun, așa somnoroși, nespălați
Aproape gârboviți trec la șmotru în numele iubirii, stau acolo în culcușul
Toracelui până se luminează și primesc de la stăpân o coajă de pâine
tu ai în mine propria ta lume
aici în mijlocul pieptului meu
nesătul
ca o foaie de hârtie
ți-ai găsit să scoți apă
Poezia iese din piele așa cum iese un râu din albie, dintr-o dată
De fiecare dată sunt nepregătită, niciodată nu am creion lângă mine
Alerg pe scări, nu știu unde sunt foile, mă așez pe fotoliu
Pfuu, am uitat, Dumnezeule cum trece, am să dorm cu foile sub pernă
Am să dorm mai bine efectiv pe foi, dimineața corpul meu va mâzgăli
La început ceva indescifrabil, râd, incredibil, avea dreptate
Poezia iese prin piele așa cum iese transpirația, ea curăță corpul
De surplusul de imaginație pe care în mod firesc nu-l pot stăpâni
Cu niciun fel de medicament, cu niciun fel de iubit sau pisică birmaneză
tu ai în mine propria ta lume
unele părți ale corpului
s-au deformat
am defrișat tot
să te poți întinde
Nu știu nimic despre dragoste, nu știu nimic despre sex
Nu știu nimic despre poezie, nu știu nimic despre el
Mi se alătură noaptea câte un bărbat găsit pe stradă
Se apropie, se apropie, îmi desenează cercuri în palmă
Transpiră, fumează, eu dau pagina nepăsătoare
După care mă ridic și spun, afară, a-f-a-r-ă
El își ia hainele, nu întreabă nimic, se uită la cărți
Și scuipă pe ele, ce curvă tâmpită, ușa se închide
tu ai în mine propria ta lume
îmi aprind
o țigară
și privesc în mine
un oraș mizerabil
0710.213
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 330
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Poem contraceptiv.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14022618/poem-contraceptivComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AIAIAlina Maria Ivan✓Imi place poemul tau si, desi este unul despre trairi triste, m-a relaxat lectura lui. Multumesc, cred ca o sa-i postez o traducere.
0
LAprima strofa mi se pare f reusita, apoi incepi iar cu poezia, hartia si creionul, elemente care au devenit redundante dar si plictisitoare in poezia ta. efectiv ca si cum n-ai avea imaginatia sa scrii despre altceva. mai departe nici n-am mai citit.
0
CSalina, se pare că și tristețile uneori sunt la fel, deși nu asta ma dorit să fie.
leonard, fiecare scrie despre ce are mai aproape, unii despre femei, alții despre hârtii.
mulțumesc.
leonard, fiecare scrie despre ce are mai aproape, unii despre femei, alții despre hârtii.
mulțumesc.
0
IBDistincție acordată
Mi-a plăcut acest text care își merită recomandarea. Cu urcușurile chiar și în iubire și cu derapajele chiar în poezie! Chiar dacă "poezia iese din piele așa cum iese un râu din albie", între poezie și dragoste nu există o graniță perceptibilă. Poate de aceea nu putem cunoaște nimic despre dragoste, nimic despre poezie. Mă rog, remediul este debordant și util:
"Mi se alătură noaptea câte unbărbat găsit pe stradă
Se apropie, se apripie, îmi desenează cercuri în palmă!...
Finalul este convingător și în nota poemului.
Citit și apreciat!
"Mi se alătură noaptea câte unbărbat găsit pe stradă
Se apropie, se apripie, îmi desenează cercuri în palmă!...
Finalul este convingător și în nota poemului.
Citit și apreciat!
0
CSioan, între poezie și dragoste nu există o graniță perceptibilă, așa spui, așa cred și eu. cât despre remedii...pisici, iubiți...am să revin cu alt text. mulțumesc de apreciere.
0
LMla tine scrisul se identifică lesne cu ființa, indiferent de ipostaza in care se află, cu sensul sau nonsensul iubirii, si, aproape de fiecare dată luciul de la suprafața pielii poartă aceleași ”substanțe” ca acelea continute de hîrtie.
un mod de a trece prin pori toate trăirile.
un mod de a trece prin pori toate trăirile.
0
CSidentificarea e un procedeu care îmi scapă de sub control, mă interesează mai mult să construiesc pe foaia de hârtie decât să mă afișez în pielea goală. mi-a plăcut cum ai spus, un mod de a trece prin pori toate trăirile, da, pielea ca o sită, păstrăm, renunțăm...cine știe de fapt care e filtrul...
0