Poemul meu este și poemul tău

știu să aștept/ pot aștepta ani de zile/ fără rațiuni/ fără vise/ mă pot îmbolnăvi/ mă pot reface/ pot fi afectată de sindromul alice în țara minunilor/ coridoarele vor fi mai lungi/ mai subțiri/ bătrânețea nu afectează trupul pe care-l caut să dorm în el/ dimineața asta își pune picioarele pe gâtul tău ca o femeie ce tocmai a născut un copil cu limba de aur/ știu să aștept/ pot aștepta ani de zile/ într-un mediu friguros și umed/ cu trupul moale/ spongios/ prea mulți ani s-au îmbibat aiurea/ acum poți stoarce câte metafore vrei/ pe față/ pe dos/ am doar un cârd de ciori care croncăne pe pagina albă/ nici un bec nu luminează mai tare ca mâna ta pe clanță/ când intri iarba crește brusc din podea/ din tavan/ puii ies din ou/ eu din carapace/ te ating cu extremitățile cuvintelor/ singurul organ tactil/ contagios/ nu mai am pic de rouă/ vânzătorii de ziare sunt și ei prezenți la o scară mult mai mică/ și florăresele și salvarea și deratizatorii de impuritățile tâmplelor/ încap în mine o mie de străzi și încă o mie de oameni/ e minunat/ de-a dreptul minunat să stau pe banca galbenă cu picioarele în propriul sânge/ privesc bărcile/ peștii cum se scufundă-n orbite/ scriu alandala despre poemul acesta fluid/ șerpuitor și murdar/ un fluid care trece încet prin perfuzie/ niciodată nu am știut ce conține/ dar știu că-mi face bine/ s-ar putea depune pe tălpi