Poezie

Poemul tău

1 min lectură·7 octombrie 2011

Mediu

jaluzelele sunt tot timpul închise

de ani de zile fereastra este pieptul tău

îți mai aduci aminte când am desenat cu pixul

albastru și rama și cerul?

ai fugit la oglinda din baie

să vezi ce trăsnaie am făcut

te-ai întors mulțumit

ai spus din ușă ceva de genul:

“aici e casa mea” - și ai deschis un oblon

îngerii treceau somnoroși

cu vase de lut pline cu apă

ca într-o tragedie antică

privesc piesa cu oamenii muți

mereu de pe partea cealaltă

umerii lor sunt foi de hârtie

îngrop în ele tot ce am mai bun

ca un câine un os de mătase

uneori se sfărâmă ca geamurile unei mașini

izbite de măduva spinării

în zile mici, casante, bune de aruncat la gunoi

străzile se îngustează, țin loc vene

prin tine curg în același ritm cu sângele

un fel de licărire de copil

e umbră și multe nuci pentru la iarnă

niciodată nu știu cât e ceasul

sau dacă trebuie să împart pâine caldă

mama nu mai știe de mine nimic

doar orbul acela de la colțul străzii

face semne cu bastonul în aer

001.973

Carmen Sorescu. “Poemul tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/13990655/poemul-tau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.