Poezie
Unde este femeia invincibilă?
1 min lectură·
Mediu
cu pieptul acoperit de o lume mică
prin care săgețile intrau doar noaptea
când uita ușa descuiată
unde este femeia cu părul de pământ umed?
cu venele oxidate și ochii mormane de hârtii
prin care se vedea migrația îngerilor
unde este femeia asta?
cu pântecul plin de cioburi
și aripi șuvoaie
cu reversul feței ca o cameră goală
salva toți părinții de la înec
prin ferestrele înguste
fără haine și
fără niciun crucifix
unde este femeia invincibilă?
cu apocalipsa curgând ca o miere pe glezne
împrejmuită de arbori înalți
lizieră cu fructe gelatinoase
din care culegeam mereu inimi învechite
și bărbatul cu un milion de petale
054.432
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Unde este femeia invincibilă?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/13914100/unde-este-femeia-invincibilaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Poem bun cu inserturi clasice, dar pastrat in atmosfera douamiista. Trimite spre lumea zeitelor antice, a cariatidelor care duceau temple pe umeri. Imi place ca e agresiv si metaforic, doar ma gandesc ca totusi e riscant sa compari apocalipsa cu o miere care inca se prelinge pe glezne. Nu am inteles \"barbatul cu un milion de petale\", ce inseamna, va rog sa-mi spuneti daca puteti.
Cu bucuria lecturii, cu pretuire pentru autoare, tama
Cu bucuria lecturii, cu pretuire pentru autoare, tama
0
niciodată nu am fost un om viu, tot timpul am trăit prin altcineva, armura nu era a mea, era doar falsa mea impresie, tot timpul ma-m hrănit din altcineva, ca un parazit mi-am căutat gazda pentru supraviețuire.
bărbatul cu un milion de petale? este probabil ceva nemaivăzut, neomenesc, nepământean, mă voi muta curând pare că este plin de nectar.
mcm
bărbatul cu un milion de petale? este probabil ceva nemaivăzut, neomenesc, nepământean, mă voi muta curând pare că este plin de nectar.
mcm
0
erată , m-am
îmi place cariadita, la fel și ea susține pe umeri, clădirea rezistă prin ea, nu e doar un motiv arhitectural, este și ea o armură.
îmi place cariadita, la fel și ea susține pe umeri, clădirea rezistă prin ea, nu e doar un motiv arhitectural, este și ea o armură.
0
Un poem plăcut, cu sensuri destul de greu de pătruns. Din câte am înțeles eu, această \"femeie invincibilă\" trebuie să fie un fel de principiu primordial al regenerării. În fiecare disturgere există și o potență a creației (\"pântecul plin de cioburi\") și acest liant dintre haos și ordine este realizat de forțele regeneratoare ale \"femeii invincibile\" (adică ale iubirii căci asta cred că întruchipează \"femeia\"). Mi-au plăcut în special ultimele versuri unde apocalipsa este asociată cu mierea, ca fluid al vindecării, și cu mitul adamic (grădina cu fructe, fructele gelatinoase), o trimitere spre tema \"eternei reîntoarceri\".
0

e un regal poetic, e o lecție de poezie pe care trebuie să o apreciem cu toții
extrem de amical și bucuros că am găsit în sfârșit un poem de nota 10 astăzi