carmen mihaela visalon

Anana,
Foarte frumoasa poezia. Mai ales imaginea streangului esarfa. Daca nu te superi am o mica sugestie:
\"grabite furnici\".
Multumesc!

Vîntul rupe crengi -
un mugur se desface
sub nori scămoșați.
Stii ce s-a intamplat cu mine la prima lectura. Am simtit fiorul care te \"electrocuteaza\" atunci cand auzi o cum un metal zgarie un vas emailat.
Cred ca este foarte dureros pentru mugur sa apara in timpul incert al primaverii...
Chiar foarte, foarte frumos.

Comuna primitiva, sclavagism, feudalism, capitalism, comunism, tranzitionism, isianism.
Ce este isianismul? Sistemul social care garanteaza proprietatea comuna asupra lunii.
Cu ce seamana un astfel de sistem?
Cu izgonirea din rai: \"Jumătatea mea împădurită cu sfinți,/a ta, cu răni de la scoicile verii.\"
Care este legea fundamentala a noii oranduiri?-Poezia.
Care este celula de baza a societatii isianice? Cuibul.
Cine locuieste in cuib? Ramona+Iancu
Ce se afla la radacina copacului? O stea.
Ce culoare are aerul in noua oranduire sociala? Albastru umor.
Cine sunt dusmanii de clasa? Grey Horrors
Care este imnul noii oranduiri: \"Sa nu-mi iei niciodata dragostea...\"
Din cine este formata M.A.N.? din...Rog cititorii acestei poezii sa faca propuneri.
De ce mi-a placut acesta poezie? Buna intrebare, veti gasi raspunsul citind si recitind textul de mai sus. Initiat, scurt si cuprinzator.
Felicitari.

nu mi se pare firesc să circul in sensul acelor de ceasornic
ce este strada, gradina bonjour a nebunilor.
pardon
fiecare bob de orez ascunde o poveste
de cele mai multe ori prietenii iti inchid telefonul
la capatul liniei fiercare ramane egal cu sine insusi
chiar daca ceilalti ne pun in fata oglinda lui procust
de joi, pana joi,
se deschid 7 mandale
in trenul vietii zidim vagon de vagon
amintirile cu lacrimi de sange
nu-i de mirare ca saculetul trebuie cusut.

Recunosc.

Nu ma incanta prea tare dialogurile date publicitatii, dar... nici nu ma deranjaza atunci cand ele sunt la nivel inalt.
Si... acest text, pentru nevoia mea de a calatorii agatata de genele lui Bety Boop, este perfect.
Cel mai mult, mi-a placut partea care este cea mai dificila. Pregatitul bagajelor.
Niciodata nu stii ce sa iei cu tine pe inaltimi, mai ales daca, scopul calatoriei este nasterea unui copil ce va pluti intr-un balon de sapun.
Dar... daca urmezi pas cu pas, sfaturile lui Rameau, s-ar putea sa iasa combinatia ideala intre XX, XY si... sa se iveasca-n poezie copilul invizibi, care sa curate lumea pornind de la inlaturarea balastului de pe inaltimi.

Am urmarit cu mare incantare dialogul ecologist in pasi de tango pe culmi harfe pline.

Stiti ce minunat? Potriveala. Indiferent de registru si de gara de destinatie.

Cu ce raman la plecarea din portul Zena?
Cu stralucierea apelor tulburate de vise:
durerea se uneste cu tine
altfel de ce orice semn trimis dincolo te lovește?
si sentimentul ca nimeni nu-i perfect, si marea arta consta in dibacia sacului sa-si gaseasca petecul de lumina.

Felicitari.

Iertare!

Ma rog, ma!!!... sa-mi dea Dumnezeu putere si sa ma intorc maine cu o steluta pe masura aceste poezii despre haosul generalizat din mintea femeii \"prietenesc Li\" in poeziile careia ma oglindesc pe de-a intregul cu tot cu naivitatile mele din profil.
așa se face că la trei degete
deasupra buricului lumii
plutesc creieri cu aripi -
fâlfâloșenii gratuite

ideile mele adică

Stii ceva, m-am razgandit, las steluta astazi, daca tot
m-ai plimbat prin ceruri, macar sa nu ma intorc cu mana goala.
hârșt din tu dedat la prostii
auuu-supus din eu-indus


Multumesc pentru inducerea in vocala Aum:)))

Claudia,
O better teacher, pentru a invata durata distantei nu-ti puteai gasi. Stiu tot despre strategiile evazioniste si tactica de a pierde timpul consumat si neconsumat.
ID: D?
Dupa ce vei reflecta la textul acesta cateva luni, sau poate ani, vei intelege esenta: orice sfarsit este trist.

Stii(?), exista o poveste chineza. Despre un om fff. sarac care gaseste in padure un cal. Toti vecinii il invidiaza, pentru ca o sa se imbogatesca cu asa mandrete de animal. Chinezul le spune: Cine stie daca asta nu o sa-mi aduca ginion? Dupa o vreme, baiatul lui cade de pe cal si isi pierde piciorul. Toata lumea il compatimeste. Batranul intelept zice, cine stie daca asta nu o sa-mi aduca noroc.
Peste ani, incepe un mare razboi. Sunt inrolati toti barbatii, mai putin batranul si fiul sau. Nici unul dintre cei inrolati nu reuseste sa supravietuiasca razboiului.

Raspunsul, este da. Ti-a palcut prima lectie?

Daca da? cine stie daca asta nu are sa-mi aduca: noroc?

Paul,

Hai sa vorbim despre ghinion. Ghinionul meu este ca-mi plac poeziile tale si mai las, din cand in cand cate un semn.

De ce ghinion? Pentru ca ma trezesc cu calificative precum \"zglobie\", care, nu ma entuziasmeaza deloc. Imi plac oamenii cu simtul umorului dar apreciez doar ironiile bine temperate.

Cu cele mai bune si mai sincere multumiri.
carmen cand bolovan cand trovant:))))

M-am prins. Tu ai o banca de la care imprumuti fluturi. Le dai drumul in parc si... ei cresc, cresc in zbor, povesti despre naparlirea omizilor intru efemerul iubirii.
La sfarsit, nu moare nimeni. Doar o femeie zambeste. Mai ia(!), iti spune guvernatorul de BNR, e cu dobanda karmica. Maya, iti spun textele sacre. Maia se prezinta bunica, nepotului adus in dar de un fluture barza. Ia adu si tu niste drojdie, iti spune primavara pregatindu-se sa pregateasca un pic de maia, pentru painea invierii.
Draga domnule, te-ai gandit vreodata sa te faci japonez... si sa scrii poezii despre capitele de fluturi pe kakemonuri de matase?

este miercuri,
ora 19.03, dupa ora 19.02,
inainte de ora 19.04,
omul negru este verde.
in timpul de 60 de secunde
dintre .02 si .04,
cele mai lungi fiind uneori inmultite cu 2,
adica 1+2+0=trei si nu cu trecerea soarelul prin 12 porti

unii oameni verzi sunt de pe marte
pe ei nu-i intalnesti in jeepuri negre,
in lanurile de grau, da!,
sub forma de cercuri.

revenind la culoara soferilor
si la asteptarile din pragul zebrei
nu poti sa stii niciodata
ce culoare este capitonat interiorul

Morala: WoW! Rozul este cea mai potrivita culoare.

argumente
fete peste fete

povesti cu miros de capsuni

Are Hemingway o povestire(?) autobiografica, despre perioada dinaintea succesului. Ceva cu o nevasta, un copilut mic, o pisica, o prietena si...nu-mi mai amintesc exact ce argumente despre ceea ce a fost minunat ca s-a intamplat, dar n-ar fi trebuit sa se intample.

Cam tot la fel patesc si eu cu capsunile, sunt bune si cu frisca si in inghetata, doar dulceata sa nu fie. Conservate isi pierd tot hazul.

intoarcere
evident, acesta...

nufar dupa nufar:-
Același pom, al vieții și al morții

mar dupa mar:-
Un șarpe magic și-a vărsat acidul
Veninului, însămânțând băltoace.

Am ales ce mi-a placut mai mult \"sa vizualizez\".

Evident, ca acesta nu este un comentariu; dar nici eu nu sunt critic literar, sa ca ingrop orice stare in cuvinte potrivite.

ding-dong
capita suna a mure de viata salbatica
nobil calul isi descalata copita
n-am sa ascult povestea marului
in fata portii
stau si ma uit
sa fie fan de jaratic
sau sosete de nu ma uita
stele atarnate in pod?

Draga Ramona,
Se apropie Dragobetele. Sa fii iubita:)))

Interesant, dar prea explicit, prea multe comparatii, prea evidenta cacofonia de la inceputurile randurilor 2, 3.

Daca as fi tu, as reboteza poezia: Sfasietor tremolo

iubito stiu ca e dincolo de tarziu
dementa parfumurilor claustrate-n bizare forme de jais
reverberand prin lanuri de maci
exista atingeri fara atingere invizibil puf de arici
impapadind in pori miniatura furtunii
as spune atatea fructului in arsita brazdata de vinii liliachie efemera pieta incadrata piroane

Evident, varianta mea, din care au disparut pana si petalele, nu este prea buna.

Am postat-o doar ca sa te rog sa te mai gandesti.

sursa:
www.nistea.com/duhovnici/rafail_noica/ascor_2002.htm

PS: www.nistea.com/rafail_noica.htm

Atunci cand eram copil, si habar n-aveam cine este Noica, citeam, din cand in cand, revista Steaua. Notam cu \"X\", poeziile, sau fragmentele de roman, care ma impresionau, si cu Y, \"articolele\" pe care nu le intelegeam, dar, trebuia sa revin asupra lor dupa ce voi termina facultatea:)
Dupa ce am terminat facultatea, si am uitat tot ce invatasem in liceu, am mai rasfoit cele cateva numere din colectia Steaua, si, de fiecare data, m-am felicitat, pentru Y-cele de pe articolele lui Noica, chiar daca, de inteles, n-am reusit sa inteleg prea multe.
Ce m-a surprins in acesta aducere aminte, a fost caldura cu care zambeste printre randurile excursiei de la Platinis, cam toth ce se poate stii despre om ca fiinta insingurata.
Si, parcurgand eu, asa, eseul, mi-am amintit o samanta de gand, din vremea cand am citit prima carte a fiului Noica.
Inainte de nasterea unui om care mai urca o treapta, un suflet este pus la grea incercare.
Se plimba singur și zdrobit de sistemul comunist pentru simplul motiv că Dumnezeu primise jertfa lui și tot pe el, Dumnezeu l-a pus și la încercare.
Poate nu intamplator dragostea de Adevar naste fiinte ce stau de vorba cu Puterile Ceresti.
Calugaria este ceva care… e deja cum ar fi sa traiesti ceva din veacul ce va sa fie, unde zice Mantuitorul: \"Nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii\". Nu suntem ca ingerii, dar totusi viata tinde catre aia, si atunci cand ai chemarea, nu stii ce te-a izbit, fiindca nu ai nici o confirmare in firea asta pentu calugarie. Si atuncea, bineinteles ca ai nevoie ca cineva sa-ti confirme sau sa-ti infirme chemarea, ca daca nu, odata te trezesti ca, sau iti vine sa te gandesti ca m-oi trezi la casa de nebuni cu chemarile mele.

Nu stiu cum este cu chitara, dar, am aflat ca, pianul cu placa de lemn este mai greu de acordat decat cel cu placa de bronz...Poate are si sufletul tau, prin adancuri, o fibra de la copacul cunosterii binelui si raului.

Cat despre bufnite, la tine-n geam, la mine-n gand, intotdeauna gasesc ele un pretext sa tina pe loc noaptea.

Acum, daca tot am ajuns la destainuiri, ma framanta o intrebare. Spune un vers: \"Eu mă cânt, eu mă ascult!\", dar de auzit aud EU. Sa fiu Eu-TU?

Nimeni, nu-i perfect, nici macar primavara acesta inghetata ca o frunza de toamna recrescuta-n copac.
A venit, toamna,
si nu mai sunt velnite de acoperit inima, asa ca, fiecare din noi se va aseza la masa tacerii, pe locul rosu, galben, predestinat. Si noi suntem unul din noi, cei carora ne-a venit randul...

Nu era o intrebare bazata pe referinte bibliografice, ci pe sunetul clopotului. Atunci cand imi trece prin fata ochilor procesiunea de grauri, imi amintesc ca inorogul, este imaginea mielului, si se lasa prins de fecioara, pentru a izbavi lutul.
Eu nu comentez, eu rezonez si fac comensiuni.
Carmen