Poezie
Nu sper, în poala orei, ca răgazul
Sonet 375
1 min lectură·
Mediu
Nu sper, în poala orei, ca răgazul
Să îmi aline clipele trudite.
Înfig săgeata-n vămi neprihănite,
Să-mi înroșească vrerile obrazul.
Alerg secunda-n râpi secătuite
Și sap în glod, ca să găsesc topazul.
Frământă calul nestrunit izlazul,
Dar țin căpăstru-n mâini bătătorite.
Rupând zăbala, în pământ împlântă
Copita tihnei care-a-ntârziat.
M-arunc în șeaua zilei ce-nfierbântă
Un ciob de cer în urmă aruncat.
Cu coama-n vânt, un inorog se-avântă,
Să întărească timpu-nrourat.
18 martie 2005
033.471
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Nu sper, în poala orei, ca răgazul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/166962/nu-sper-in-poala-orei-ca-ragazulComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ora - fecioară e mult mai aproape de adevăr. Nu știu unde ai mai întîlnit inorogul la mine, ca să-mi dau seama de asemănări sau deosebiri.
0
Nu era o intrebare bazata pe referinte bibliografice, ci pe sunetul clopotului. Atunci cand imi trece prin fata ochilor procesiunea de grauri, imi amintesc ca inorogul, este imaginea mielului, si se lasa prins de fecioara, pentru a izbavi lutul.
Eu nu comentez, eu rezonez si fac comensiuni.
Carmen
Eu nu comentez, eu rezonez si fac comensiuni.
Carmen
0

Inorog se scrie si in sonetul acesta cu II?