carmen mihaela visalon

Incepe cu M, se termina cu A, si are 7 litere?

Ela,
Străinul tău locuiește într-o grădină de portocali, în fiecare miez de soare în parte...așteptând să se facă lumină și pe malul vinețiu.
Poate este de vină toamna, poate este de vină o genă care nu-mi permite să nu zăbovesc acolo unde, începe un secol dintr-un alt mileniu, mult mai albastru și mai puțin întâmplător.
cer iertare lunii că sunt absentă
de la simfonia celor singuri
am făcut legământ să iubesc în alb

\"cred că v-am făcut prea des cu ochiul și
nu v-a atras râsul meu nu foarte cavaleresc
nu plecați putem asculta Waits
pe un fotoliu destul de larg pentru umbra
ce-o jucați printre gene\"

Wow, Wow,WOw,...fir-ar să fie, iar a mai întinerit un copac, cu o frunză de înțelepciune agățată de-un vârf gogvaiv și toate stelele se-nghesuie în jurul sărbătoritului scorpion șoptind: \"Eu te privesc în ochi și-n jur să șterg copacii/În ochii tăi cu luna mă răsfrâng /și ai putea, uitând, să ne strivești în gene/dar chipul ți-l întorn, pe bratul stâng*\", încercând să-l convingă pe maestru să le picteze, în timp ce, el mă somează să-i aduc marea...doar, doar, dispar din atelier și-l las în voia primăverii, înconjurat de
femei, femei
o minunatele mele femei
albastre, palide
invăluite în seara tinereții mele
frumoase ca un tablou de Rafael
la o vînzare de sfărsit de sezon
femei feline
femei divine
inaccesibile
icoane pe o sticlă fumurie

Improvizație de lună, pe versurile poeților mei preferați Ela, Nichita & Adrian

Ziua lui Adrian este in fiecare zi, culori și cuvinte să fie, că vremea o îndreaptă El.

Frumos mai cânti tu Ela.

Ela,
\"aprinde-te-n taină și dă bice focului
scrum să facă
toate clipele veștede\"
Cum se numeste pasarea aceea care nu moare nicicand?

Cam asta am vrut sa spun:
adulților căzuți copii în capcana
reintoarcerii in noi căni de lut - uneori
+
finalul \"în timp ce vecinii mă priveau de la/..../...\"
Si inca ceva, acum cand am recitit cu mai mare atentie finalul, ma gandesc ca tot acel zbor pe dinauntru, este trist sa-l asociezii doar zilei borsului. Poate ar trebui sa inobilezi ultimul vers. Multumesc:)

si-am zis verde, alunel
hai ca mai raman nitel
cetina cu inima
inima cu cetina
verzi fi-vor de-a pururea
N-am rezistat sa nu cant si eu un pic de verdelui in struna, poate, poate, n-o pleca:)

Cam bine facut ingerul trimis de tine Gabriela:)
Imi aminteste de un comentariu, facut de un sfant parinte la Ecclesiastul: 11.9:\"bucura-te cat esti tanar\", 11.10:\"tineretea si placerea sunt desarte\". Comentariu in care Grigore cel Mare spunea ca, \"ecclesiast insemna orator, si secretul oratoriei este sa faci multimea sa creada ca-i o aprobi, ca s-o poti \"lumina\". Ma intreb ce-o fi in mintea ingerului: versetul 11.9 sau 11.10.?

Mai ales dimineta si seara, unde sunt intoarceri pe taramul racoroas al singuratatii, sunt si plecari in albastru, in trasuri, zornaind de salbe de aur. Oare ce legatura este intre cantecul de tigani si pasaraea pheonix?
P.S. Scuze pentru intarzierea raspunsului.

Multumesc.
Alina,
Multumesc. Imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, eram sigura ca sunt un om politicos, acum, incep as am indoieli.
Mihai,
Scuze si tie. Am fost si n-am fost la casablanca:)...dar, pe pagina singuratatii tale am fost. Astept contiunarea...Si eu am jucat teatru, in trupa Podu, ai auzit de ea?

Iartă-mă că nu ți-am răspuns până acum. Eu iți sunt datoare mulțumiri, fără sursa de inspirație citată, acestă poezia nu s-ar fi născut. Cu drag,

Pentru atmosfera, pentru umor, pentru comparatie si puneraea in scena: \"moartea adoarme ca o
papusa cuminte inca speriata ma roaga sa-i las lumina aprinsa\";
pentru (re)actiunea pe fond in procesul mortii:
\"imi spune am obosit draga vint toti astia si-mi fac mii de scandaluri/semneaza cateva sute o plangere o inainteaza celui in drept\"
si iar pentru umor:
\"am obosit draga de la atatea blesteme mi-a cazut parul
mi s-au scofalcit ochii barbatii nu se mai lasa convinsi atat de usor/sa-mi doarma in poala sa nu ma intelegi gresit dar ma simt\"
pentru metafora vinului gol, dar mai ales pentru \"versul de vers\":poate vom merge sa furam vreo mireasa sa-i strangem voalul in dinti/sa ne spuna povesti dinlauntrul amantului poate\", ti-as da o steluta.
Pentru Toma, mi-as dori sa am timp sa adancesc putin commul, dar...Pana atunci, iti marturisesc, am citit tot ceea ce ai postat si daca-mi permiti, o sa revin pe pagina ta. Felicitari

Vladimir,
Fericit sunt cei rugati \"sa mimeze pamantul\", ca sa primesca energiile necreate-(distribuite in univers, prin intermediul, a ceea ce ezoteristii numesc: mentalulul universal.)
m-a rugat să mimez pamântul
pentru o zi să-i țin locul
să-și poată găsi pereche
tot El a interzis scările
a ars și ultimul betyl
Cu riscul de a te supara, am o intrebare pe fond: \"de ce a interzis scarile\", \"de ce a ars ultimul templu\", pentru ca fiecare sa-si cladeasca scara in suflet?, trezindu-si ingerul?, sa-l invinga???
Sunt multe de spus, multe de intrebat...sunt si complimente de facut, dar...le las subintelese. Pana atunci, iti spun bine ai revenit cu o poezie pe gustul meu.
vom merge pe frânghii o vreme
ca niște păpuși
spre locul lăsat gol
de ultimul tau amant.
Sunt obligata sa ma repet, stii ce spunea Rumi_\'adevaratul iubit este cel care-ti deschide, in ultima clipa 1000 de porti.

Horea,
Intotdeuna am invidiat studentii la matematica, pentru ca au o cale de access spre tainele universului, deschisa de mestesugul dobandit prin rezolvarea integarlelor, derivatelor, etc, etc, si nu in ultimul rand, de initierea in tainele geometriei.
Am amanat raspunsul pentru tine, nu din lipsa de politete sau timp, ci pentru ca am simtit ca trebuie, sa-l folosesc ca pretext, pentru a vorbi mai mult despre Escher si legatura sa cu structuralismul-vroiam eu sa ajung la gestaltism:))).Cand am inceput sa-l redactez trimiterile, pe care am simtit nevoia sa le desfac, se adanceau, pe masura ce patrundeam mai adanc in tainele “sistemului autonom”-cele de sus, cele de jos, asemenea. Am renuntat deci, la un raspuns de anvergura, in favoarea unei confesiuni: perspectiva Escher,este prespectiva dorurile mele, pe care am incercat sa le rezolv prin ecuatii, pornind de la premisa, ca viata ne-a fost data intru cunoasterea de Sine, si nici o cunoastere nu trebuie anulata de lenea spiritului. Spirala, paralelogramele, dreptunghiurile, romburile, insectele, oamenii cu inatalnirile in spatii si cladiri neobisnuite, redate prin tehnica cadrilarii si mozaicarii, iluzia optica si conceptuala???, este ceea ce ma intereseaza sa inteleg cu ajutorul acestui grafician genial, care a indraznit umplerea planurilor cu forme si transformari, pentru a \"picta\" infinitul, pe care in secunda imediat urmatoare, il pune in discutie prin motivul furnicii sugerad trecerea de la infinit, la finire...si de aici la infinire prin paradoxul bunicului:
\"trecut si viitor este in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda, si infinitul ca reflectarea cerului instelat, intr-un corp de roua.”-Eminescu
(citatul folosit de Noica, in capitolul- Infinit si infinire la Eminescu, Cuvant Impreuna Despre Rostirea Romaneasca). Am indicat sursa, pentru ca nu pot sa inchei, fara sa-ti readuc in memorie ce spunea marele nostru filozof: \"A gandi infinitul. Infinitul e un gand descumpanit si o vorba nefericita\". Oare? Cine reuseste as inteleaga cele 7 taine, detine cu siguranta raspunsul, pe care eu il caut si cu ajutorul tau. Multumesc.

Acum, am inteles, de ce n-am intels \"Algoritmul\".Eu nu am terminat Cibernetica, am terminat Turismul...si chiar daca, nu inmultesc la banca poeziei decat talanti necalpi, tot mai primesc ca bonus o calatorie, pe un fir de leustean, prin gradini de cires...din poarta in poarta, din pagina in pagina, fac ocolul Galaxiei Gutenberg, on line, si asta imi ocupa albastru, timpul gri-sobolan.Eu multumesc. Ca sa nu-mi pun manecutele, te rog, du-te pe pagina cu nomenclatorul si lasa-mi niste chei. Merit:)))
Cat despre cum te joci tu sambata si culegi poezie, poate tot cu coloana infinitului are de-a face.
peste gura inului pânza albului de vârtelniță
descoperea uimită întrebările dezbrăcate ale
adulților căzuți copii în capcana
să întorceii in căni de lut - uneori
Stii ceva, as lasa doar capcana, sugerand astel ca exista si posibiliatea de a cadea in capcana taratelor, sau a B-urilor, beth, blestemul pamantului blestemul iubirii, zicea cineva...Sa nu te superi pentru sugestie...
Cu drag,

Pasadia,
Am citit undeva, despre proprietatile terapeutice ale bauturilor obtinute prin fermentatie naturala. Nu m-as fi gandit niciodata, ca voi servi un pahar de bors liric de la tanti mama, intr-o cana de lut arsa la soare: \"in timp ce vecinii te priveau\", cum faceai din toamna vara, si dintr-o bautura de 2-3ron?/l , o poezie de nota 10. Tie, in vara asta, ti-au crescut doruri pe suflet, si ti-au venit cuvintele albastre acasa?- \"mai ales în sensul dat de violet florilor de trifoi\", ca sa ma umpli pe mine de invidie verde-leustean. Ufff, tu cu ziua borsului, Liviu Nanu cu ziua Cheii, si amandoi cu ziua femeii, pe care o vom numi etrena clipa cu 365-6 de nopti. Dar nu despre femei este vorba aici, ci despre imaginea usor impresionista, greu descantata de pe panza de tifon:
spăla frunzele de vișin și de alte rele
aruncându-le leuștean în bucăți atât de verzi
de păreau amare până peste ora nouă când
o lămâie îmi despica indecent gusturile
galbenul nefiind acceptat de-an picioarelea
mama borșului într-o rochie lungă despletită
pe la cusături cât șapte zilelele într-o săptămână
Sa spun ceva despre materialul acela cu care se bandajaza ranile de pe suflet?, sa ma fac ca observ sau nu despleteala?, sa ma opresc un bob zabava la finaL???-
din limbă îmi creșteau aripi și puteam să zbor
pe dinăuntru fără să mă știe nimeni
prefacandu-ma ca nu am urmarit decat disparitia ta pe dinauntru, fara sa aud galgaitul sangelui prin venele si arterele pamintului, intru rodirea de leac.
De trei ori felicitari.

Maria,
Tu esti mult prea generoasa cu o particula elementara, venita pe site cu dorul de a patrunde tainele sinelui. Fac si eu ce vad la altii-persoanele de fata: Gabriela, Alina, Maria, Horea, Florian&co sunt incluse!-daruiesc ce primesc, de dragul de a primi din nou.Nu degeaba am termiant ASE-ul si am tot citi despre inmultirea talantului. Arma noastra este sufletul lumina. Altfel ramanem pe scarile Escher, coboratorand si iar coborand, furnicute inchise in bucla de tina moebius.

Multumesc,
Atehinca cum sunt s-ar putea sa te deranjez, cu o intrebare de 1 luate cate 3:)

Gabriela,
Din nefericire nu-mi amintesc cantecul...desi mi-am permis sa-l folosesc in uvertura meditatiei despre amor.De poezia acesta este vinovat Shopenhauer, mai précis, o cugetarea a sa, pe care am citit-o acum 100 de ani: \"Dragostea nu este altceva decat dorinta de supravietuire a speciei, necesitatea de perpetuare in dauna iliziilor si bucuriilor efemere pe care omul le simte.\" Cosarul este elementul cheie al trecerii dincolo de iluzie. El desfunda cosul-simbol asociat axei lumii. Nu degeaba, vrajitoarele, barza si Mos Craciun il prefera \"banalei\" porti. Jean de Chevalier spune ca de-a lungul cosului coboara influxurile ceresti. Fumul face dovada unei expiratii, deci a unei vieti prezente in spatiu de jos. De sus vine insipartia, suflul divin care atata focul.Cine se apleaca in afara, isi poate pierde-daca e Goe:), nu numai biletul, dar chiar capul, salas al spiritului. Noroc cu Ea-\"zeu\" mai mult sau mai putin babilonian, care din cand isi aminteste sa repare ce-a sticat. Eva, se asaza in genunchi in rugaciune, si deschide ochiul zburatacit in basmaua de carne parfumata cu vise.
Hei cosar, cosar, ce de taine se ascund in cele 7 taine. Cine iubeste si se lasa de iubire, Dumnezeu...
Horea,
Cu stima te informez ca, am ceva mai mult de comentat la capitolul Escher, inclusiv, de cautat un link, care sa-l prezinte celor care nu-l cunosc, asa ca imi cer iertare pentru ca voi intarzia cu raspunsul, marginindu-ma doar sa-ti multumesc si sa ma declar onorata de vizita in care ai ps punctul pe \"i\"- de la iubire-iluzie-\"I\"ste totul posibil. Si daca chiar este, dupa deschiderea ochiului zburatacit???
Pasadia,
Sa recunosc ca atunci cand l-am pictat pe el, am avut in minte poeziile tale? Sa zicem:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/140368/index.html, dar nu numai. Pentru cei, fara de glas, s-a inventat play back-ul:))) Multumesc.
Cu drag,

apoi venea vremea străzilor înguste ca în lavranche
casele se subțiau spre cerul neapărat sepia
noi ne subțiam spre cerul neapărat sepia
cerul se subția sepia ca în
gone with the wind
aparea cuvantul Ra-cu ochiul lui Horus, cu raze oranj, mai oranj decat sentimentul deja vu, cu care recunoastem orice are legatura cu cerul, de la iubirea-lumina la cuvantul-lumina...
daca nebunia dinafara gratiilor nu s-ar lua, am sta cu fruntea plecata in ateptarea iernii, si nimeni nu si-ar mai taia vreo ureche...
Alina, sper sa ma intorc mai pe seara la Rosiorii de VEDE, sub clar de luna de sepia, trebuie recitit ce scrie pe poarta:
a fi ceva special
a avea o ședință cu dumnezeu a trece
a fi sfânta treime a poeziei
a fi sfânta treime a poeziei și a nu te repeta
a-ți da cu clear pe unghii
a avea déja-vu
Multumesc,

e ora de stingere la orfelinatul
cu păsări orbite de dans

găsesc în lada de zestre
cuvantul
ca un barbat in forma de cruce
chipul mo,
nu este al lui
chipul e al Celui ce Raspandeste Lumina
dincolo de os
dincolo de clopot
dincolo de ochiul inchis
cine seamana suferintei
culege iertare

e ora de stingere la orfelinatul
cu păsări orbite de dans