afară plouă...

Ai talent! Am făcut cunoștință cu universul tău liric prin această poezie și mă rog să am timpul să te pot citi de la un capăt la altul.
Nu am să fac o analiză pe text, asta poate o fac profesorii tăi, dar mi-a plăcut foarte mult expresia \"exact așa îmi circulă ploaia prin venele de argint
tăiate brusc de colțul dimineții\" sau \"speranțele noastre nu zac în rugina univesului\"....\"spune- mi că sunt dimineața ta
și
răsăritul nostru...\"
Metafora este limpede, este sănătoasă.Imaginile te proiectează în universuri însoțite de o muzică divină, aș putea spune, din care abstractul se trezește în măinile noastre, ca o floare dăruită...
Sper să ne mai citim.

Multumesc.Deasemenea multa placere in ati lectura textele.

cu respect

Alexandru,
dacă ai scris mai sus „deasemenea multă plăcere în ați lectura textele” înseamnă că greșeala pe care ți-o semnalasem într-un comentariu anterior nu a fost o simplă neatenție, așa cum te-ai scuzat. Mai ales că, într-un alt comentariu (recent) ai scris: „mia făcut plăcere să te lecturez”. Inițial am crezut că ai vrut să scrii „miau” (știi, ca pisica) și ai uitat un „u”. Mai sunt și alte greșeli în comentariile tale și-mi zgârie privirea, când citesc.
Ia-ți un corector, Alexandu! Sau – mai bine – ia gramatica...
Mi-e tare milă de limba noastră română. Mie, cel puțin...

Anamaria ...sincer nu am timp sa scriu si la comentarii corect.imi fac prezenta ,am citit si atat.