ce ascunde fusta aia
youtube, gigi și pro tv femei goale ,băsești și alte căcaturi ce oricum țin ocupat românul 24 din 24 lipit cu ochii și balele de ecran. i-am zis apoi cu ochi senini, de când ai început să
guvernul are fustă scurtă
nu cenzurați... oricum nu sunt o curvă care oferă dragoste la colț cu chiloții la glezne, cu țigara în gură așteptăm casa albă a României să ne calce în picioare. suntem
Bruslii
Bruslii vinde țigări furate din republică ascunse în chiloți și -n mușchii perfect conturați de obicei roata de rezervă e ghiftuită de sufletele goale ascunse în cartușe fără timbru și
internați poetul
internați poetul dacă se poate cu toată boala lui cu toți nervii lui puși în virgule cu toată iubirea înghesuită în puncte de suspensie cu tot praful din vârful creionului și atunci poate o să
țară, țară vrem carton!
sunt oameni din carton pe strada mea ambalaje vii în ploaia rece foșnesc trist înspre tramvaie. oamenii din carton nu au sentimente sau oase. ei doar fumează ziua prin fitilul de
just an ordinary night
el nu e un jerk... cel puțin așa spune ea ruginește în el și în toate circuitele ce-i curg prin vene apoi, în punctul din \"i\" se cuibăresc șine de tramvaie vechi. metalele vibrează în iubirea
am doar câteva minute...
mi-au spus că nu sunt de pe lumea asta că sunt special că cel de sus m-a mângâiat pe frunte și mi-a dat drumul. nu am încredere în cei ce-mi spală fața o fac prea delicat prea îmi
memento
mereu mă trezesc obosit somnul ăsta lung îmi dă dureri de cap nopțile scârțâie în nările osoase simt miros de stejar și rugină satinul ce mă-nconjoară e rece, murdar. și totuși timpul a
și cum s-au dus...
lumina din capătul tunelului are urme de unghii pe șinele ruginite se aud țipete moarte cum te simți? adună-te așa cum ești din praful amintirilor îmbracă frica porumbeilor și scutură-te de
serenadă
cerul meu are ochii verzi mirosul tău de dimineață însorită e noaptea mea tu, închide-ți ochii din pene de înger și absoarbe-mi răsuflarea haotică ce-ți mângâie gâtul sidefat scoate-ți câinii
Dafin Dac și Bag Banii
încă de la șapte ani eșecurile îmi spun că viața mea seamănă cu un desen animat episodul pilot rulează încă de la 5 ani * la 11 ani ei, adică eșecurile și notele proaste încă mai
afară plouă...
spune ce îți cântă șoaptele ploii ce gust are sărutul de streașină sângerie spune- mi că sunt dimineața ta și răsăritul nostru... că toate speranțele noastre nu zac în rugina univesului în
choose wisely
mă privea! am luat șervețelul pe care aveam scris numărul și m- am șters în grabă la gura sufletului pe bilet scria o călătorie dus spre iad inițial, prețul era ignoranța... dar apoi m- a
și gangsterii țin post
m-am suit în Chevrolet-ul meu palid ca o dimineață ploioasă și mi-am zis că astăzi nu trăiesc mult că țin post. așa că am murit câte puțin la fiecare semafor la fiecare post de radio și la
Ciclu
toate femeile dar absolut toate au două perioade: perioada lumânărilor și- a copiilor * în prima fază m-a întrebat cu cine dracu m-am futut și din tonul ei sarcastic, am înteles
Adio
i-am simțit sărutarea fierbinte în dimineața rece și m-am trezit am deschis ochii în fața morții dar tu nu m-ai lăsat să plec să respir nici măcar să-mi mișc destinul adormit și plictisit de
moartea trage la peronul meu
trenul chiar nu trage în stația asta cel puțin nu în seara asta, nu în sufletul meu și nici măcar nu-și trage respirația când fluieră a pagubă prin fumul alb dispersat de icnetul
ce e întunericul?
ce e întunericul? simt întunericul... îmi dă impresia că-l pot atinge știu că nu este posibil creierul meu știe că am ochi deschiși dar eu parcă refuzam să cred că întunericul era de nepătruns,
Reflexe
Am învățat să plâng cu zâmbetul pe buze Am învățat să râd când sufletul îmi plânge M-am săturat să-nvaț pentru aplauze Vreau doar să plâng... nu mă respinge Am spus mereu tot ce-am
doar că ești cu mine, doar că sunt cu tine...
mă văd in fața foii albe și în loc de nesiguranță teamă și anxietate mă simt singur... singur într-o mare de cuvinte nealese de unde totuși te-am ales pe tine, pe mine, pe noi și nici măcar nu am
Testament
Toți avem un Testament, care arde când murim... Când ne moare Speranța tușim! Când ne moare Rușinea roșim! Când ne moare Încrederea iubim! Când ne moare Curiozitatea vorbim! Partea proastă
Mai
La mormântul meu o să v-adunați Cu flori multe și regrete Cu ochii-nchiși ca de speriați Ș-un buchet de violete Dar eu nu-s acolo Nu-s unde plangeți voi Ci sorb adânc la lira lui Apolo Și
Ha ha..v-am jefuit !!!
E una noua-n fiecare zi N-apuc sa se-nvecheasca Iar tu,comod cu ochii verzi Lasi ochi caprui sa te iubeasca Si-acum e una noua Cealalta s-anvechit Mereu cand te desparti afara ploaua E una
Un fum de viață
Să trag un fum din țigara vieții Să trec prin filtru miros de iubire Iar prin ceața neagră să-mi văd copiii Născuți din tutunul ars de-amintire Să trag un fum din țigara suferinței Să-mi ardă
DE CE-AM VISAT ASEARA NUMAI ALB...
De ce-am visat aseara numai alb? Cum de-am avut un vis plapand? Caci eu mereu te port in gand... Si iubesc tot ce ai tu,si sufletul tau mare Si cand ma uit atent
Suntem prea slabi să căutam puterea...
Nu întunericul mă sperie, ci lumina Ochilor tăi și înțelepciunea ta Puterea cu care-mi iei vina Și valul care-ntârzie vârsta... Nu mă tem de greșeală, ci de puterea Prea mare cu care sunt
Versuri pe sarma
Povestea incepe pe-o strada dintre Colturile murdare ale unor cartiere Unde copii schimba aurul pe niste mere Dar ce sa faci?faci orice cand nai mancare... Eroul principal ii Alex,care Ii pune
Femeia
Femeia... Stiu ca ma visezi,si-ti pasa Stiu ca te zvarcolesti noaptea-n pat Stiu ca te scoli cu lacrimi pe fata Si nu ma poti scoate din cap Te las...imi place ca suferi Am suferit si
Reverie
Reverie... Oo,suflete sifonate Iubiti fara sa fiti iubite Uimiti zi si noapte Beti tot veninu-ncalte Ee,si ce daca muriti Si ce rost are Cand nu zambiti Persoane fara suflare E iadul
