Adio

În versul 1 se simte forțarea antonimului, ca și când cineva nu se poate gesticula și cu o singură mână. Eu aș lăsa doar „i-am simțit răsuflarea fierbinte”. În versul 3 este puțin balast („am deschis ochii”). Tot balast este și „să respir / nici măcar” (versurile 3 și 4). Eliminând cele semnalate, strofa 1 devine poezie. Apoi „cu colți de argint” (strofa 2, versul 3) este o poleială naivă, iar „unde stăteam fără viață” nu are justificare (încă). Strofa 3 este lipsită de valoare, iar ultimele două versuri ale poeziei sunt un exemplu de patetism ieftin. Acesta este adevărul meu, la care adaug faptul că în acest domeniu poate veni oricine, cu orice cultură și orice experiență, publicând ce dorește. Când se apropia de 50 de ani, Nichita Stănescu spunea : „Greu m-am maturizat”. Eu îl cred.

multumesc.Dar poezia ramane asa.

Si inca ceva...Dupa cum spunea si George Calinescu\"ca sa fi un critic de valoare,trebuie tu la randul tau sa creezi literatura de valoare\"...la dvoastra e 0