Ag pe rime

Aceste versuri strălucesc
Și, fără urmă de-ndoială,
Aproape că te copleșesc
Cu luciul lor... mai mult spoială.



Foarte bune toate, dar prima strălucește cu adevărat.

\"Și luciul, știu la ce s-a dat...
Dar termenul acum îmi scapã.\"
Nicolae Bunduri

La felul cum ai acordat:
Confunzi vioara cu o sapă,
Se zice: Luciu cui s-a dat,
Și termenii, precis, nu-i scapă.

Glumesc cu acordul. Grupajul e beton.
Calimero

Ok Ai direptate.Am modificat.Merci.

Cred că ai modificat degeaba. Doar ți-a spus că glumește. Calimero făcea referire în replica sa la Nicoleta Luciu, cred :)

exact, Florine. De Ne Luciu era vorba. Nu era nimic de modificat.

Ok.Ai direptate.Modific.Merci.

Clientu nostru, stăpânu nostru.

Din Vest, cu strãluciri de stea,
În țara noastrã democratã,
Ne vine câte-o „tinichea”...
Și pleacã-o minte luminatã
(N Bun)

Se duc valorile puhoi
Spre alte zări, din interes;
Iar tinichelele, la noi,
Rămân, fiindcă i-am ales.

În țara noastrã-i minunat,
Lucește totul ca o apã
Și luciul, știu la ce s-a dat...
Dar termenul acum îmi scapã
(N Bun)

Aceia care luciu-au dat,
Prin ce-ntreprind, fac mai ușor
Să afli termenul scăpat:
Îl poți găsi în capul lor.

Nu-i „de aur” fiecare
Însã, astãzi, la putere
Este câte unul care
Strãlucește...prin tãcere.
(N Bun)

Cum au mâinile de faur,
Pertinentele tăceri,
Dat fiind că sunt \"de aur\",
Se transformă în averi.

Bijuteriile pãlesc
La cei cu mintea cam neroadã,
Ei pot vedea cã strãlucesc
Doar tinichelele...din coadã
(N Bun)

Turma-aceea cam neroadă,
La sclipiri, orbea ușor,
Doar sub cozi putând să vadă
\"Duhul aurului\" lor.

Am fost mereu sãraci și goi
Deci, aur nu putem pretinde
Dar vine gerul peste noi...
Și poleiește tot ce prinde.
(N Bun)

Mai bine sărăciți și sloi
Și cu o haină-n plus pe noi,
Decât pe arșiță sau ger
Stând, dezbrăcați de caracter.

Am fost mereu sãraci și goi
Deci, aur nu putem pretinde
Dar vine gerul peste noi...
Și poleiește tot ce prinde.
(Nicolae Bunduri)

Am fost mereu sãraci și goi
Și goliciunea ni se-ntinde,
Că ăia care-s peste noi
Acumulează... cât cuprinde!

- Ce colier! E indecent,
Probabil face zeci de mii..
- Deloc, am soțu-n Parlament
Și scoate perle zi de zi.

zic și eu:

E limpede că-n România
Nu-i lucie doar sărăcia
Și că adesea se vădește
Că și prostia strălucește.
Un necesar pentru sclipire:
Înaltă, blondă și subțire,
Să asorteze la palton
O geantă by Louis Vuitton.
Dar se mai poate și-n alt fel:
Să fii, de pildă, menestrel.
(Doar dacă nu ești prea nătâng
Și poți să cânți când alții plâng.)
Mai strălucesc (de-ngheață tare)
Mucozitățile nazale
Și de aici, ușor deduci
Cum că A. Gheorghe “este muci”.
(Eu cam așa am auzit
Că pe Vlădescu l-a orbit.)
Mai am o așteptare-amară:
“Fiat justiția!” în țară,
Să strălucească prin zăbrea
Tot ce nu-i “gold”, ci tinichea.
(din categoria: sus reprezentanții “grei”/udrea, bittman și andrei)

:) - :(
(traducere: râsu´ - plânsu´)

Titlul revistei este, cum ai spus,Nae, o anagramă de la EPIGRAMA,dar si, datorita faptului că apare la Pitești, corect, se scrie: \"AG ...pe rime\", de la indicativul județului Argeș. Pe bune,mi-a zis Costel Mindruță.
Dacă doriti, iată adresa sa de e.mail, unde primește bucuros materiale pentru revistă: constantin.mindruta@yahoo.com

Ag pe rime nu este \"...o anagramă de la EPIGRAMA,...\" ci la epigrame dar asta nu are importanță.Știam că face trimitere la județ de la începuturi.Adresa lui Mindruță omisesem s-o postez. Ai făcut-o tu și îți mulțumesc---nae