Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

scarborough fair

2

4 min lectură·
Mediu
anița are nouă ani. domnul cumpărați nuci? zece nuci un leu. are o cămașă lungă ca de pușcăriaș. o pușcărie în care toți încolonați și obscuri se îndreaptă spre ceva și tot mai rar spre cineva. a bătut toți nucii din oraș. ba chiar a încasat și o piatră în cap de la un țigan care a alungat-o. are nevoie de bani pentru școală. îmi spune că și-a pus toată speranța în dracu poate o să-l ia pe tatăl ei pentru că tot ce cîștigă din vînzarea cartoanelor se duce pe trotil. face un semn discret păpușii din sacoșă să nu-l deranjeze pe domnul. lui nu-i plac nucile dar i le dă ieftin. mai are cîteva zile de bătut copacii cu pietre să cadă nucile. mai are cîteva zile în care o să fie bătută cu furtunul de la o mașină de spălat pe care taică-său o găsise la gunoi. * în scarborough fair se lansează în fiecare zi cîte aeronavă spre lună. oamenii ticsesc aeronava cu acatiste. ei cred că pe lună s-ar afla sfîntul anton. se roagă pentru orice. să cîștige echipa de handbal să le aprobe banca un credit pentru o sobă de teracotă să fie ridicată episcopia romanului la rang de arhiepiscopie. pentru cei care vor să evadeze orașul e înconjurat de poduri. două rîuri s-au vorbit că oamenii sînt prea frumoși ca să plece așa că mai bine i-ar ține pentru tot restul vieții în brațe. curios e ca nimeni nu evadează. o evadare nu-și are rostul dacă în alt loc nu însemni nimic și trebuie să uiți tot ce știi despre viață. * la nea petrică a venit toamna. se jură pe băiatul lui care e șofer de tir că a venit. au băut un vin de recaș au jucat o tablă nea petrică i-a dat marț. după-amiază crîșma se umple de parcă au căzut toate castanele de pe alee. cei mai gălăgioși sînt scînteie și harbuz. scînteie are pe mobil muzică populară. îl deschide și încinge o horă cu harbuz. romică se ceartă de unul singur. dacă ar avea o mitralieră ar stîrpi toți țiganii sau ciorile cu reacție cum le zice el. e nervos și pe geani. de doi ani n-a mai trecut pe la ea la magazin. geani se iubește cu un pocăit care crește albine și e fotograf. la sfîrșit de an face poze de diplomă pentru elevii care au terminat liceul. se mai dă pe la vreo absolventă dar n-are succes. în schimb e gelos de mama focului. pentru că geani n-a vrut să se mărite cu el și pocăiții l-au dat afară din biserică. * cînd eram copil mă juram în fiecare zi să mă trezesc dis-de-dimineață să văd cum bunică-mea dă vaca la cireadă. mi se părea grozav să văd toate vacile satului adunate la un loc. nu reușeam niciodată să mă trezesc și-mi era ciudă. o vedeam doar seara cînd bătea cu coarnele în poartă. rareori se rătăcea. o dată în loc să vină acasă a ajuns pe malul siretului. atunci bunică-mea s-a dus după ea. a prins-o o ploaie torențială și pe bunică-mea a lovit-o trăsnetul. a scăpat dar de atunci vaca nu s-a mai rătăcit iar eu mă minunam cum dumnezeu știe întotdeauna drumul spre casă. cum dumnezeu știm întotdeauna drumul spre casă. cum dumnezeu știm să ne rătăcim dar nu uităm niciodată drumul spre casă. * astăzi e mai calm. la urgențe a cam bătut vîntul. doar un nenorocit care și-a bătut un cui în cap. în rest nimic important. poarta bunicii a ruginit. arată ca o piele carbonizată. mă gîndesc de cîte ori am vrut să intru în oameni să văd ce simt ei. cum simt. ce lucruri li se par importante. dacă le e cald sau dacă tremură incontrolabil la fel ca mine cînd le e frig. cum urăsc. * în scarborough fair se lansează în fiecare zi cîte o aeronavă pe lună. acolo anița crede că se află o mulțime de nuci. oamenii ticsesc aeronava cu acatiste. se roagă pentru orice fleac. să găsească un loc de muncă în amsterdam. să vină la casa de cultură o trupă de teatru din chișinău. un acatist nu-și are rostul dacă în alt om nu însemni nimic și trebuie să uiți tot ce știi despre tine.
074.601
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
713
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

emilian valeriu pal. “scarborough fair.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/proza/13905653/scarborough-fair

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@atropa-belladonaABAtropa Belladona
Buna, Emilian! Buna proza, nu era un salut, ca ne-am mai intalnit azi pe undeva!Acolo ziceam de prima parte a textului. te prinde, ziceam, genul asta, dar il prinde si pe cititor. Cu-atat mai bine cu cat il tine-n plasa pana la sfarsit si-l face a saliva dupa partea urmatoare...esti in mana!
Felicitari.
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Taman cind imi luasem gindul ca mai baga cineva in seama si partea a doua ai aparut(ca tot vorbeai de telepatie. Eu cred ca pe axa Roman-Iasi exista un vortex care ne face sa citim gindurile. :)
Chiar daca stilurile noastre difera(uneori mai incerc si eu proza umoristica), am citit intotdeauna cu placere textele tale(nu am lasat semne prea multe ca sa nu zica lumea de bartere) si pe ale Inei Simona Cirlan. Multam de lectura.
0
@roman-anamariaRARoman Anamaria
Îmi place realismul din scrierile tale. Simt că tot ce povestești în aceste texte (nu doar în „Scarborough fair”) dacă nu s-a întâmplat încă ori nu se întâmplă chiar în timp ce citesc, se va întâmpla, cu siguranță, în curând. Pentru că lumea este – cred eu – așa cum o prezinți tu: dureroasă. Și frumusețea, și urâțenia ei dor, deopotrivă. Dacă tu ești „băiatul care zîmbește tot timpul”, ești – în același timp – cel care rezonează cu această durere a lumii și care cu multă abilitate o transformă în tablouri, cu ajutorul cuvintelor. Așa simt eu când citesc aceste texte care pe mine mă impresionează.
Te-am citit mereu dar n-am lăsat semn.
O fac acum pentru a-ți spune (sunt, totuși, convinsă că știi!) că deși „timpul se măsoară după căderi” se întâmplă și înălțări, deopotrivă. Uite: în orașul meu au înflorit castanii a doua oară :) Așadar, de pe aceeași creangă cad castane coapte și luminează ciorchini de flori!
Ar mai fi ceva: de unde se cumpără bagheta aceea? Aș avea și eu de transformat în jucării câte ceva... :)

anamaria
0
Ttsorin
Imi place cum este scris textul, imaginile se succed foarte fluent si sunt puternice. Ca s-o dau pe englezisme e in acelasi timp smooth and ugly. O sa caut si prima parte.
Poate gresesc insa ceea ce simt eu cititnd un text de genul asta este cumva libertatea lasata cititorului de a interpreta cum vrea el aceste imagini puternice, imi place lipsa incorsetarii intr-un subiect foarte bine definit si care deseori---te lasa cu un gust amar de banal :)
Dar----sunt oamneni care se opun vehement acestui stil de scriere, ei vor povesti cu inceput/cuprins/incheiere. Si \'creionari\' plus situatii \'credibile\'.

Cum ar arata textul fara separarea in fragmente?
sorin
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Anamaria,
as vrea si eu bagheta aia, dar scarborough fair nu e tocmai un basm in care sa crezi. Si toate lucrurile despre care scriu s-au intimplat sau se intimpla in timp ce scriu. Multumesc.

Sorin,
sincer, habar n-am cum arata textul ca intreg, probabil extrem de solicitant. Ai dreptate, las cititorul, cel putin care reuseste sa duca lectura pina la capat, sa-si imagineze ce vrea, pentru ca in fragmente, dincolo de portrete, sint unele pasaje de introspectie prin care simt nevoia sa filtrez realitatea. Sa o vad cu ochii interiori. Multam de lectura.
0
@gena-gurauGGgena gurau
nu-ți mai lua niciodată gândul că nu sunt băgate în seamă părțile, bucățile, pietricelele astea, bolovanii la o adică din calea asta faină pe care colinzi.
chit că, uneori, ți se mai aruncă cu praf în ochi... :P

m-ai dus cu gândul la un soi de truman_show, la o lume ce palpită între propriile normalități, ciudățenii, toate chestiile astea inerente, firești, rele, faine...


\"mă gîndesc de cîte ori am vrut să intru în oameni să văd ce simt ei. cum simt. ce lucruri li se par importante. dacă le e cald sau dacă tremură incontrolabil la fel ca mine cînd le e frig.
cum urăsc.\"

DA!! ..și mai ales, cum iubesc! de ce nu? :)
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Uneori, prefer sa nu stiu cumiubesc altii. Mi-e de-ajuns cum iubesc eu. Si ai intuit perfect. Mai demult am spus ca ma gindesc la Truman show, sa scriu tot ce se intimpla in timp real. Multam de popas.
0