Camelia Petre

viorel, multumesc ca ai ramas pana la final...eu n-am gasit alt vinovat:)
carmen, intrebi iubirea, da!
raluca, multumesc
ela, cuvintele tale ma magulesc. oare asa trebuie?
mihai, multumesc pentru comentariul delicat
danutz, voi schimba doua \"paralele\" din strofa, pentru a se incadra mai bine, dar nu acum...poate fi vinovat si de ceva bun, nu-i asa? sau poate este vorba despre o alta realitate, mai dura
lucian, interesanta intrebare ai gasit pentru final. multumesc ca ti-ai regasit cuvintele si ai revenit
vladimir, ma bucur ca ti-a placut
ioana, multumesc pentru ca mi-ai spus...asta ma face sa te simt mai aproape, langa ninsoarea mea:)
sorin, multumesc. bine te-am gasit si eu pe planeta albastra! si comentariul tau mi-a placut, a dat raspuns multor intrebari si vad ca te-a inspirat cumva...
dana, da! dar atunci poate ca pamantul nu ar mai fi albastru...
miruna, multumesc pentru observatie. si eu ma gandeam ca trebuie sa schimb ceva pe la strofa a doua si a treia...ma incanta ca te-a miscat izul acesta...
alexandru, pe cine sa fii gelos?:) e vorba despre o mireasa uitata la altar, pana la urma...inseamna ca nu-i a nimanui ci e sortita sa fie uitata tot timpul acolo...niciodata promisa...multumesc pentru steluta de pe cer si nu numai!:)

ce m-a amuzat si textul si comentariul bursuceilor:)
un text usor de citit, umoristic...

</i>am revenit sa inchei ce trebuia incheiat dar am uitat

imaginea de la care ai pornit in poem este reusita. apoi fentezi cumva sirul povestirii, trecand la picioare...mai bine le-ai lasa uitate acolo undeva, caci rupe cursivitatea \"povestirii\"

am rămas cu mâinile înfipte în mal
ținând inelul ce tocmai vroiam să ți-l dăruiesc
prizonier al acestei clipe
cu fruntea in pământ
încheitura in durere
o lacrimă sapă sub foaia de gheață
drept semnătură și post scriptum

(aici mi-a placut cum spui despre lacrima, drept semnatura si...)

finalul vine ca un rasarit, inel in dar...place

revin, cred ca n-ai vrut sa rimeze \"pasii\" cu \"si\" (strofa 4)...of, cand celelalte sunt atat de reusite!

din lipsa de timp, o sa spun doar ce schioapata.
a doua strofa:
-\"si\"-ul de la versul doi strica ritmul (ai putea sa il scoti si sa spui in loc \"fulgii rasfirati in casa\")
-rima de la versul trei cred ca nu este buna, ma rog, mie nu imi place, pare asa de fortata...
-acel \"care\" de la versul trei nu e bine (aici nu stiu sa explic stiintific de ce nu)
-si apoi daca se modifica cele de mai sus, ar trebui si ultimul vers schimbat, dar asta e alta poveste

in rest chiar este o poezie reusita, pacat de strofa a doua, care strica tot.

promit sa revin si cu cele bune, doar din lipsa de timp si din consideratie pentru poeziile tale, am simtit ca trebuie sa iti spun asta mai intai.

cu drag,

uneori avem nevoie si de simplitate, desi nu pot spune ca ar fi vorba aici despre ceva simplu sau complex. poate doar un adapost in spatele unor cuvinte...mie mi se pare ca este vorba despre o atmosfera personala. astept si alte pareri si sugestii in mod special pentru precedentul text, aproape poveste...multumesc

O povestire interesanta, care te tine cu sufletul la gura pana la final.
Vasile, zis si politistul, ne dezvaluie una din putinele sale zile lucru.
Violeta, croitoreasa, si-a impletit degetele la crosetat pana ce acestea s-au incurcat intre ele si au dat nastere unor gemeni.
Sache, zis si cautatorul, a rezolvat misterul Andromedei! Felicitari!:)
Multumesc pentru comentariu, ma bucur ca ti-a placut.

lore, mi-e draga trecere ta. stiu, la scoala, in pauza, atunci cand scrii comentarii, asta le face cu atat mai pretioase pentru mine.
razvan, necuvantul rostit a lasat loc pentru o noua \"aproape poveste\", cand nu stiam daca sa mai continui, multumesc...:)
vladimir, parfum cu miros de camelie alba, multumesc. de cand cauta elefantii nirvana?
ma bucur ca v-a placut

vladimir, mi-a placut transpunerea ta in femeie. dar cred ca ea nu ar fi avut nevoie de apa rece de la robinet, pentru ea se subinteleg multe, cu putine explicatii. remarc sensibilitate in aceasta poezie si in mod special prima strofa.

aduce...:)

da, primavara va veni si fara graba, mai ales cand spui atat de frumos \"buna dimineata\" la fluturi...

primele versuri, un indemn. ca si cum nimic nu iti mai poate sta in cale, nici macar zapezile imaculate nu mai cad acolo unde se asculta simfonia sufletelor, poate doar sa ploua la fereastra cu temerile voastre...mici
dar, nu-i asa, e doar un joc din seria poemelor scurte si e placut sa te citesc, ca de fiecare data.
un poem care pastreaza aceeasi senzatie de \"pufos\", de candy, pentru fiecare vers in parte, deci din acest punct de vedere, omogen.
titlu pare rupt din alta poveste...dar fiecare poezie are povestea ei, mai mult sau mai putin imaginata.

danutz, capucino adevarat e la mine acasa. te invit sa il bem dimineata, pe saturate.
cat despre definitii, ele sunt si nu sunt, definitii...dar cred ca te referi la partea a doua, cea cu impresii...voi doi imi dati de gandit!...in mai multe privinte:))

dd, pentru acele atingeri iti promit ca o sa ma mai gandesc, insa nu voi scoate impresiile. cele trei planuri isi au rostul lor acolo. la inceput a fost cuvantul...din epilog.
ma bucur ca ti-a placut pe alocuri si ca ma citesti mereu cu drag:)
te mai astept, tot cu drag:)

bg, ma bucur ca ti-a placut capucino facut de mine. de obicei folosesc cafea cu lapte, uneori pun si cu frisca, ii mai taie din tarie, insa capucino are ceva special. hi, observ ca iti place versul acela cu saruturi...pentru care s-a distrat alin, sache, etc...multumesc pentru pareri

va mai astept, cu drag

sache, abia acum am vazut si eu cutia alba de pe biroul tau...ma intreb cum poate sa placa ceva ce nu este inteles? diplomat ca de obicei, multumesc pentru comentariu, te mai astept.
p.s. facem schimb de cutii?
cu drag,

anton, multumesc pentru impresiile lasate. intre timp am modificat in aproape poveste
liviu, asa este, adevarul este Isus! ma bucur pentru astfel de analize si impresii lasate la text. multumesc!
carmen, deseori avem senzatia ca cel de langa noi ne poate auzi sau macar ghici gandurile, intentiile...dar de cele mai multe ori nu este asa. cel mai simplu este cuvantul direct, sincer, deschis adresat...altfel, dupa cum bine spui, se formeaza un vid de ganduri intre cei doi din care cu greu se mai pot regasi
daniela, astazi sunt \"neintamplator de intregita\"...cum reusesti...dincolo de cuvinte sa cunosti atat de bine? multumesc
sorin, ma bucur ca ti-a placut poezia. sper ca oglinda asta nu s-a oprit din drum in fata unor cuvinte nespuse de dragoste. las-o sa se sparga in cadere...aduce noroc!
danutz, ai avut o impresie corecta, buna...cele doua personaje isi vorbesc dar in planuri diferite, fara sa se inteleaga, fara sa se recunoasca, desi impart acelasi spatiu locativ...

carmen, ma incanta de fiecare data trecerea ta calda, multumesc
lucian, ciocolata de pe varful spumei exista, uite-o acolo in comentariul tau, in primavara cuvintelor tale...si sa stii ca nu esti singurul care a spus ca epilogul e cel preferat, pare digerabil, cred, nu siu...multumesc
alin, ma bucur ca ti-a placut si ai gustat din cuvant, cu umor...am corectat typo acela, multumesc

O poezie deosebita, dincolo de gestul dedicarii...
Un poem care reuseste sa surprinda doua stari sufletesti, prin nobletea si finetea versului demn de invidiat. Autorul ne introduce in atmosfera poeziei, fara ocolisuri. De la inceput ni se dezvaluie trairea emotiei de a o revedea , emotia ultimului ei cuvant
“Intri în casă. De felină-i pasul,
Ca și cum ziua s-a oprit în tindă…”

de la acel “nu te iubesc!” imaginile cad intr-o alta stare sufleteasca, de pustiu, de gol si lacrimi crude…
si toate acestea spuse nu simplu si direct, ci prin versul si emotia trairii…
Felicitari!

La multi ani, draga Nichita Victoria! Ma bucur mult ca esti asa de iubita, meriti!