Lacrima

am rămas cu mâinile înfipte în mal ținând inelul pe care tocmai voiam să ți-l dăruiesc zac captiv în menghina de gheață din firul apei în trecut mă clocotea mă las prizonier acestei clipe cu fruntea pe pământ cu încheiturile-n durere o lacrimă îmi scapă și se așterne pe coala de gheață drept semnătură și post scriptum dinspre sus iarna mă împinge spre o primavară în aval dar fără putere să vreau mă las încolțit și răsar inel să mă dăruiesc ție