Corina și Costel

- Corina, m-am îndrăgostit de tine.
- Și tu îmi placi, Costele, dar n-am avut curaj să-ți spun...
- Cum se face că n-am observat și eu? Că ne vedem de ceva vreme.
- Pentru că ești atent doar la picioarele mele.
- Poftim??
- Cum ai auzit. De fiecare dată mă dezbraci din priviri și te gândești cum ar fi dacă...
- Dacă ce, Corina?
- Hai, mănâncă-ți omleta, că se răcește. Am spirit de observație, atât.
- Aha!
- Costele, nu-i așa că nu m-ai întrebat niciodată de familia mea? De trecutul meu?
- Așa e, dar asta pentru că nu se face. Dacă vrei - îmi spui, dacă nu – nu.
- Aiurea! Dacă ai ține la mine ai muri de curiozitate să știi cu câți am fost înaintea ta, dacă mă mai gândesc la ei și alte chestii din astea.
- Corina, uite că mor de curiozitate dacă nu-mi zici tot.
- Nu te mai da victimă. De mămica n-ai întrebat niciodată…
- De maică-ta? Ce să întreb?
- Orice. Și asta pentru că mă vrei doar pentru o noapte, două. Nu sunt genul, Costele.
- Ce-ți veni dragă? Suntem împreună de două luni și doar de-o săptămână mă lași să te sărut pe obraz.
- Trebuie să știi adevărul: sunt abstinentă.
- Ce ești??
- Abstinentă. Am fost la mânăstire și am depus jurământ de abstinență totală.
- Și nu ai voie să...
- Pot în schimb să mă căsătoresc din dragoste.
- Corina și dacă te măriți ai voie să...?
- Nu, Costele. Ești obsedat?
- Obsedat? De două luni fac numai dușuri reci...
- Vezi? Dar înainte să devin abstinentă am avut o viață sexuală bogată.
- M-am liniștit.
- Costel, n-o mai lua și tu în tragic. Dacă ne căsătorim putem dormi unul lângă celălalt. Mămica ne-a invitat diseară la cină.
- Unde?
- Acasă la ei, la masă. Și tăticu vrea să te cunoască, e un scump. Au o vilă în cartierul Băneasa și ne-au aranjat un dormitor cu terasă.
- Și ei sunt abstinenți?
- Nu, doar eu. Uite dovada: îți vorbesc despre căsătorie, de viitorul nostru, iar tu te gândești numai la sex.
- Și noaptea cum facem? Ne sărutăm pe obraz și ne culcăm?
- Spunem și o rugăciune... Ce romantic!
- Când ziceai că ne căsătorim?
- Am găsit la Palatul Ghica o sâmbătă liberă, fix peste o lună. Mănâncă dragă omleta aia!
- Nu mai mi-e foame... Hai să te conduc acasă. Chelner, nota te rog.
- Diseară să te îmbraci cu sacoul ăla gri că-ți șade bine. Ia și nouă gladiole pentru mămica, de tati am eu grijă. Te sărut!
- Ia stai! Stai puțin... Cât de bogată a fost viața ta sexuală?
- Vrei o cifră?
- Eventual...
- Ești și gelos pe de-asupra. Nu mai știu și oricum ce contează? Acum gata, sunt abstinentă.
- Nu-i corect!
- Costel, e mai bine așa. Mă vei dori toată viața, mă vei venera, iți vei verifica voința. Altfel, în cinci minute gata! afli totul despre mine și n-o să-ți mai par interesantă. Vino la șapte să mă iei..., eu merg să aleg verighetele. Pa!

Din ziua aceea Costel a dispărut. Cică ar fi plecat în Canada...