Tudor Gheorghe Calotescu

pun de o afacere cu licurici îmi trag țărâna sub tâmplă privesc iarba cum se pregătește de coasă îmbrac veșmânt de rouă răsucesc din caierul minții borangicul acesta ciudat din

regizor spectator teatru absurd o scenă pe care umil scenograf pictând infinit caut speranță visând aripi aruncându-mă Icar în iubiri interzise înalț

Nu sunt războinic nici mercenar erou am ratat de puțin revoluția și nici nu stiu dacă eram în concediu sau ascultam la radio nu sunt genul ce se aruncă cu pieptul înainte pentru

Dezgrop riduri nu sap adânc pe oglindă doar un anotimp cât o ploaie de vară... perversă viață ești o femeie frumoasă

Din cununa cu flori ne-nflorite culeg misterul bobocului ce așteaptă aripi... inimă de pasăre trandafir într-un iris înecat!

Iarba mi-a crescut în gând pajiște mă pierd rouă mă adun curcubeu tu odihnește în sufletul meu ramuri ridicate spre cer rădăcină căutând lumină frunză

Sentimentul cavalerului rătăcitor îmi zburdă prin inimă nebunia lui se încadrează perfect în concretul meu morile de vânt încă mă dor!

Omul ca ființă are trei dimensiuni: -barbatul -femeia -copilul și împlinirea lui vine abia atunci când cuibul e întreg! Nu caut nod în papură dar nu cred că putem fi de sine stătători; viața

In mare imbratisati sa ne unim destinul sub altar de stele in noapte de sinziene apa de stele din visele mele in taina se-asterne pe chipul tau femeie si in zori culeg sinziene de

E ca atunci cind imbatat de miresme adulmeci placeri ce seamana cu iubirea in jur placute arome de sarut si imbratisari petale ametite de dansul staminelor in imperecherea lor cu

Lumina da senzatia de infinit intunericul deasemenea.... Muzica sferelor etern refren universal divin... si daca Dumnezeu e muzica noi ce suntem?!

Sa regasesti o iubita demult uitata,ratacita in inima, despletita in metafore si imbracata in vers e uimitor! Doar ea mi-a ramas fidela si fara sa-si doreasca minuni asteapta mingiierea

Când stelele mor se nasc atâtea galaxii încât nu mai conteaza că am gasit un drum mai scurt spre infinit... ocolind universul!

Viața e o luptă în care nu contează cine câștigă și nici cine pierde importantă e lupta uneori chiar și cu morile de vânt... Cei ce se cred învingători au soarta cezarului și norocul sisifului!

nu nimic niciodată nemărginit nemaipomenit niciodată nimic nou sub soare sau sub lună ori sub cerul cu stele toate-s vechi și nouă toate sau zece... porunci,promisiuni,păcate; nimic mai

Iubesc florile și plâng când trebuie să le rup Iubesc florile și mă bucur să dăruiesc frumusețea lor Iubesc florile pentru mireasma lor năucitoare care e unica mea betie; de ele nu mă tem

Demult când încă învățam să dau din aripi credeam că e de ajuns să vrei și cerul te va susține în plutire dar era demult când mai puteam spune stelelor durerea din inimă și zorilor speranța

Singurătatea e un sentiment nobil o pauză între noi și nimeni o enclavă un sentiment contradictoriu... A fi singur înseamnă să pipăi tăcerea; să culegi nimicul din ciupercăria

Mi-am rătăcit cărarea sau poate că ea m-a rătăcit nici nu mai stiu care e ordinea și oricum,cred,că nu contează. Caut un punct tare de care să-mi leg poligonația și să ridic o stație

Număr,fără să țin evidența,zâmbete... de lacrimi nu mai am timp sunt prea multe și evidența lor e costisitoare... Fericirea are o pagină specială in albumul în care îmi numar viața din când

Dacă luna nu ar fi existat și nici stelele ce ar mai fi cântat îndrăgostiții în versuri,în serenade? Dacă universul ar fi la fel de mare încât să încapă într-un atom de infinitul cui ne mai

E criză! mă gîdilă la inimă... să fie dragoste?! sau ceva asemănător? Încerc să citesc în suflet... dar e scris în altă limbă si de aceea caut translator de dor. Si totusi e

Poarta sărutului e un arc de triumf închinat iubirii Coloana infinitului e nesfârșita întrebare adresată cerului Cumințenia pământului nu seamănă deloc cu mine și de aceea mă închin Păsării