Poezie
un păianjen țese raze sub felinarul meu
1 min lectură·
Mediu
parcă din ce în ce mai galben
ca și cum l-ar prinde toamna obosit
iar nebunii aștia de greieri cântă
de parcă ar avea conturile pline
copiii râd și rostogolesc viața spre vârf
adolescenții pun de-o gașcă
fetele deja se visează zâne
adulții fumează cu ochii în lună
sau pur și simplu hotărăsc destine
doar doi bătrâni își beau pensia la umbra morții
cât să-și facă loc pentru încă un vis
pe o altă bancă trei babe împletesc clevetitoare
nu ciorapi nu mănuși nu fulare
ci un morman de vorbe înveninate
cât să-l îmbrobodească și pe cerber
în schimb cățelușii își caută un fir de iarbă
să-și mestece durerile
iar un pisoi jucăuș prinde deja stele
păianjenul își vede de capcană
nu vrea să agațe luna
încă mai speră să vâneze răsăritul
001.248
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “un păianjen țese raze sub felinarul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14056043/un-paianjen-tese-raze-sub-felinarul-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.