Tudor Gheorghe Calotescu

Misterul umanitatii se scrijele adânc în pântec de femeie rotund... Fertil omagiu celor ce ne împlinesc gaura din cer... si golul din inima. Nu e doar iubire ci și respect pe care îl

Univers pierdut în interior rătăcit în căutarea unei iesiri din acest labirint de dor ce s-a creat din iubire... sau din nevoia de zbor! Daca știam ce adânc o să-l pierd îi legam un șnur de

In vino veritas și ciocnește-ți adevărurile veții de minciunile iubirii, până la ultimul ciob afumat, privindu-ți eclipsele virstelor. Când simți că florile te mint renunță la primăvară și

Din dimineți renunță la visare și liniștea ,din noapte, prefă-o în altare apoi sărută timpul strivindu-l in picioare. Strecoară mâini și fă-le mângâieri de toamne lungi și scurte

Venim cu pași smulși gravitației către centru pământului... ...adică acolo unde,când întinzi mâna, poți să atingi SORELE!

E totuși ciudat că ne mai zbatem undeva între ziua de azi și ziua de mâine undeva între prezent și viitor uitând să mai devenim oameni...

Nu-i nimic râul mai curge și bărci mai sunt de vâsle nici vorbă vom vâsli cu amintiri până vom ajunge în prezent apoi tineri vom încerca să îmbătrânim... nu-i nimic dar copiii!?... nu-i

Singur,depășind complexul florilor am pășit într-o gaură neagră... ...am găsit drumul spre Þara mimunilor!...

Copilul acela nu e tatăl meu!... ...bineânteles că-mi stiu părintele și vă rog să terminati cu glumele nesărate. Apoi m-am născut și am început să plâng!

Uneori aud desi n-ar trebui cum cad stelele,spărgându-se, de asfaltul neâmplinirilor. Uneori văd desi n-ar trebui cum munții se apleacă,uitând de zăpezi,lovindu-se de nemărginirea

În cădere nu si-ar rupe decît visul poate ultimul somnambul fara norma, inventatorul spumelor la gură; lăsați-l!... ...poate în cădere ar uita de gravitatie și ar

Odată mi-am pierdut un ochi căutîndu-l l-am pierdut pe celălalt... ...de atunci tot caut.

Primenit la suflet dă-mi voie să-ti așez în păr o lacrimă de ceramică din folclorul inimii mele... ...la multe lacrimi iubito!

Tangenta dusă la inimile noastre nu e perpendiculară pe sânge!

Libertatea mersului pe jos e garantată prin specie... ...lăsați-mă să zbor!...

te rog fără apusuri daca vrei am să-ți culeg cite un răsărit din fiecare apus și din când în când o să renunțăm la cîte trei minute din viata sărutându-ne! Dar,te rog,ascunde