Călin Sămărghițan

Hm, nu știu. Eu doar am scris, încă nu pot interpreta ce-am scris. Poate peste ani, mai degrabă niciodată. Deocamdată m-am ascuns comod în spatele unui mic sarcasm. Vieți anterioare nu există, decât cea adamică, dacă vrem s-o luăm așa.

\"Enstază\" nu-l folosește decât Eliade. Este aproape o impietate că-l folosesc eu aici.

Bine, am să mai pun una, dar să nu vă speriați.

Îmi plac subtitlurile și de aici și din altele.

\"doar gâtul lebedei negre/ pe oglinda lacului/ mai poate naște îndoiala\" asta e o poezie foarte izbutită.

\"Misterul\" nu l-aș scrie cu majuscule, ci abia l-aș șopti, ca să rămână mister. Poate că nici rostit n-ar trebui.

Nu e o variantă, doar m-am jucat și eu cu cuvintele din poezie:

Testament indecent

Tălpile tale goale prin vis,
zâmbetul tău privind la dulcețuri;
nimic nu se compară cu vitrina sărutului tău,
felinar rezemat de coasta frântă dintre doi sori.

Liniștea aprinsă țipa,
o balama neunsă și grea
atârna ziua de un alt cer.
Biet menestrel, oferi gratuit prin piețe
o felie de viață!

Îmi cer scuze, n-am văzut comentariile ultime. Mulțumesc tuturor.

Paul mi-ai văzut bine aplecarea spre joc, dar și izul veterotestamentar. Ultimul vers vine puțin alogic, de acord.

Alexandru, ai poposit cu atenție pe text. Mă bucur că repetițiile acelea sună. Cred că-n loc de \"căci\" pun simplu virgulă și gata.

Diana, bineînțeles că ne trece. Așa s-a și vrut, lin și molcom.

Petruț, exact arheologia are și ea limbajul ei. Măcar atât să rămână.

Mulțumesc, Sorina. Încep și eu să îndrăgesc tot mai mult acest text. Chiar azi l-am mai cioplit un pic.

Pe mine m-a tulburat puțin această \"despărțire\" de Jane Doe. În sensul că m-a speriat iminența sfârșitului unui dialog pe care-l citeam cu delectare și interes. Mi-ar plăcea să spun că nu mi-e străină această tentație (a despărțirii), dar probabil că nici un cititor nu a fost ocolit de așa ceva.

Melanjul armonic dintre mască și esență, dintre extaz și zgândărire a durerii, m-a atras întotdeauna la Alexandru Gheție. Tot el este autorul unor procedee metaforice remarcabile: răvășitoare sentimnete sunt la el \"umbre\", \"cameră\", sau chiar \"vulpi argintii\". Prin procedeu invers, Dilara este \"aluat care crește\", sau cea care \"dispare prin orbire\". Totul la A.G. are un revers al medaliei, până și fericirea. \"Normal că da\" veți spune, dar credeți că în adevăr, el s-a împăcat vreodată cu asta?

Lovesc, deci exist, cam așa ar traduce omul modern. Un altul va spune: faci echilibristică, deci crezi. Asta e mai subtil.

Mi-a plăcut ideea acestei răscoale de tăiere a cerului în bucăți.

Dezcărnarea de carne e limpede aici, dar accentul e foarte puternic pe \"dezcărnarea\" de spirit. Această spirală interioară, vortex \"aiuritor\", expresiv redat mai ales de retorismul penultimului paragraf, sfârșește calm și limpede, ca o mână întinsă din ape. Mecanisme interioare ale unui laborator alchimic de purificare.

Irina, ia-o invers. Nu e deloc umoristică. Dimpotrivă. Moise și Ilie au chiar un loc specific la un moment dat, sărbătoarea tocmai a trecut și nu e nevoie decât de o ușoară înclinare spre speculație. Coca-Cola este acolo pentru a vorbi despre un anumit timp și o anume spiritualitate (și e provocată de \"gheațșa roșie\"). Și nu uita: nimic nu este ceea ce pare.

Mă bucur că ai trecut și mulțumesc.

Ați prins gustul amărui și autoironia care vrea să smulgă, totuși, toată dulceața. Singura sobră de aici rămâne vrabia, Sorescu însuși, după cum se vede, fiind plecat cu liftu\'.

Da, am mizat pe \"rahat\" până la urmă, deși inițial pusesem \"gem\" (specialitatea respectivă are rahat de fapt), așa de conveniență. Nu știu însă cum este receptat, probabil peiorativ, deși ar trebui mai degrabă ironic, astfel că, probabil, va ajunge tot \"gem\" până la urmă.

Încep să-mi iubesc cantilenele tot mai mult. E grav? Noroc că mai treceți voi pe-aici să-mi dați câte-un ghiont. Da, da, are un sentiment de acasă, Rara, de acord, cred că e ceva primar acolo, aproape animalic, m-am speriat când am scris-o și am vrut să salvez prin luciditate și calcul, acel gând despre vreme. Să avem grijă de albine când iarna e lungă.

Mulțumesc pentru interpretare, Ottilia, ai atins teme esențiale de care mie mi-e teamă să mă apropii, dar le-ai numit și acum rânjesc la mine.

Liviu, mulțumesc. Am adaptat o colindă populară și într-adevăr nu am vrut să-i dau șansa de a fi prea de epocă. N-aș numi ironie ce e acolo, o simt, o văd, este, dar încă nu pot să-i spun pe nume. Poate un oftat, o jale blândă, o lamentare, o împăcare finală că doar în \"ceriu\" ne-o fi bine.

Cu bucurie, Dragoș, cu bucurie. Îmi văd textul cu ochii tăi și nu știu dacă vin sau dacă mă-ndepărtez de natura aceea domesticită.

Unul dintre ochelariștii tineri sunt eu, nu? He-he, știam eu!

Șugubăț rău Asztalos, un fel de polițist sub acoperire. A înregistrat tot și acum ne dă la dosar! Important este că a înregistrat episodul de poveste cu dl. Mureșan, pe care noi l-am savurat pe viu, din plin. Adică nu din plin, ci din jumate, că era vorba doar de 50.

Faza cu măturile n-o știam. Erau cu normă întreagă?

Fratele Stiliștean reinventează și îngerii care mai altfel, și geografia odăii nici colivie, nici cer. El nu era, doar noi credeam că trece, el stă cusut de un poem.

Nu știu cum a fost tabăra pe dinăuntru. Doar acolo, la Cabana soarelui, \"exilul\" forțat de împrejurări, pentru acea juma de ora liniștită, la un Jack cu Pfanner albastru și dulceață de nuci verzi. Și cafea. Așa, și atunci citesc ce ziceți și încerc ca să văd. Dacă faceți și voi, chemați-mă că vreau să vin. A se citi \"venim\", în șase picioare, da\' venim. Ca să văd și eu pe dinăuntru.

Ziceți și de alea... mai puțin bune, c-au fost! Și nu se supără nimeni. Tot ca să vedem și ca să știm... altădată (poate).

Mă bucură aprecierile, dar vreau să-i numesc și pe artizani: Dan Herciu pentru hârțogăraie, sponsori și tot calmul (cred că i-am stricat 2 telefoane de cât l-am sunat), Niu Herișanu și Editurii ATU pentru antologie, Adrian Suciu, Silviu Guga, George Precup pentru viziune, sprijin și medierea către seniorii invitați, Sandu Tarsia pentru sprijin moral. Și tuturor dumneavoastră pentru înțelegere. Și Simonei pentru gentilețea cu care a trecut peste ceea ce acum, la rece, mi se pare amuzant. Sper că și ei, Ștefan. Dacă am uitat pe cineva, și sigur am uitat, să mă ierte, am să revin.

Din punctul meu de vedere, cea mai mare delectare au fost lecțiile despre poezie și dialogul permanent dintre seniorii literaturii. Poate că aici a fost cel mai mare câștig pentru noi și le mulțumesc încă o dată. Naturalețea lor, amabilitatea și răbdarea cu care au ascultat pe toată lumea și au suportat un program încărcat totuși.

Facem și aici anunțul oficial transmis mijloacelor media: Asociația Artgothica Sibiu va acorda, începând cu anul 2012, Premiile \"Mircea Ivănescu\" pentru poezie. Regulamentul și procedura de acordare a premiilor vor fi făcute publice până la data de 15 septembrie a.c.

Ziua a treia.

S-a citit în biserica monument a cetății Cisnădioarei. Eu n-am poze, că nu. Și pe margini erau plăci cu nume de eroi. Și Fara mirosea plăcile cu nume de eroi. Și cel care a citit și cea care a citit au stat pe scaunul condamnatului la poezie.

Ioan Moldovan zisese de \"o altă dimineață a lumii și a poeziei\". Apoi că \"trufia este o mască a slăbiciunii\", și îi spunea asta lui Ion Mureșan care clama \"orgoliul vulnerabilității\", și noi ne holbam cum ei știau asta! Și Ion Mureșan a mai zis că trebuie să construiești soclul întâi, când te citești, ca să ai conștiința poeziei.

Ei bine, ne-am urcat noi în dealul abrupt al Cisnădioarei, că acolo-i o cetate care crește din munte. Și întrebam urcând că de-e ce u-urcăm a-a-cest munte? Dăncuș a auzit: Pentrucă e-e greu. Pe-entrucă e-mai-a-proape deDu-mnee-zeu.

Și noi urcam!

Că Ivănescu murise și sibienii mi-au spus că să merg. Și m-am dus. Și Leo Butnaru l-a salutat de dincoace, de parcă vorbea cu el. Și noi vedeam asta!

Așa, și eram la cetate și eu am plâns când a citit Mureșan despre imaginea lui cu Groșan, care decupa cafeneaua de peste drum și autobuze și păduri și venea înapoi. Am plâns când Mureșan a citit asta.

Că ei nu știau că atunci și acolo se sfârșea totul. La un moment dat, s-a prins Suciu, că i-a spus Dan, acolo la cetate, și a venit la mine. Fiți atenți ce mi-a zis: Bă! Fiecare dintre noi este mâncat de viermi cu aceeași viteză, după ce moare!

Atunci și acolo!

Hmm, Corina, la așa ceva nu m-am gândit, dar \"vintage-hercian\" e descrierea cea mai bună.

\"Tecuci\" în sine sună foarte poetic. Apoi e starea aceea de dincolo de cuvinte. Eu aș spune un soi de demonstrație prin reducere la absurd, temă predilectă a algebrei.

La colț!


Jumătate de sală


Florian Silișteanu și Leo Butnaru


Adrian Suciu cu un text inedit, o cronică în versuri despre \"cartea Alcool\" de Ion Mureșan
... ceva cu o intersecție de bulevarde...


Teodor Bârsan, George Asztalos, ..., Gabriel Nedelea, Marius Ștefan Aldea, Aleksandar Stoicovici, Mirela Lungu


Viorel Păcală, Ștefan Ciobanu, Ioan Moldovan


Ion Mureșan


Doru Emanuel Iconar, Maria Dobrescu, Magda Mirea


Ariadna Petri


Ovio Olaru, Anda Ionaș
_________________________________
De la ziua a III-a, doar peste câteva zile. Jucăm în deplasare la Cisnădioara.