Bilet în ușă

\"păsările lungi\" aici se transformă în cuvinte într-un puzzle de silabe \"neputincioase\"
trecerea dragostei zgâlțâie până și muntele de versuri
o căutare de sine o căutare a poeziei
o deosebită plăcere de a regăsi cuvântul cutremurat de dragoste
cu admirație
cn

Un poem foarte interesant, cu o notă romantică care abia atinge cuvintele lăsând mai mult loc melodicității, așteparea bine vizualizată. Un poem calm.

Mi-a plăcut!

cu prietenie,
Marius

E aici astepterea fiintei. Toate celelalte pier printre normalitatile vietii. Sensibil si purernic exprimat.

da, remarc un poem filtrat prin eleganța rostirii

\"Când ai trecut pe aici,
sângele s-a zgâlțâit
în frisoane prelungi,
toate silabele mi-au căzut
împrăștiate-mprejur,
neputincioase zgâriau parchetul.\"

și o părere de care poate nu-i nevoie.
primele două versuri le-aș separa de restul
individualizându-le întregul capătă o nuanță aparte

cu sinceritate,
teodor dume,

Am dat peste acest bilet din ușă scris de ceva timp, și am zis că se potrivește. Mai demult, o doamnă amabilă care mi-a și tradus-o în franceză, spunea că e ca un accident de circulație ori ca un meci de box... Interesantă idee. Ca o lovitură de autobuz probabil. Așa o și simțeam pe vremea aceea.

În urmă rămâne un puzzle, cum spune Carmen. Risipit. Neatingerea de cuvinte pe care o vede Marius, e de frică de a mai pune mâna acolo unde te-ai fript. E o lovitură melodioasă, așa o văd și eu. Începutul așteptării ființei de care vorbește Liviu, era din pricina golului căscat înainte-mi. Sunt furios pe ființa aia! Pe ființă în general, că de personă mi-a trecut. Iar Teodor are dreptate cu separarea primelor două versuri. Așa am să fac. Trebuie rostite separat. Vă mulțumesc.