Deodată

imi place mult, exprimi puternic o intelegere fara cuvinte, totusi lipsesc cateva versuri, le simt, e ceva dramatic, un orgoliu, poate o frica, o neincredere, ceva, misterul tacerii.

am trăit cuvintele poemului ca pe-o dureroasă \"revelatie\" a instrăinării si in acelasi timp continuarea unei \"ciudate\" legături prin intelegere ...oricum, e mult suflet aici...frumos!...

Umbra ninsorii, șoaptele ochilor - finețe spectaculoasă. Foarte bun și titlul.

Cornelia, dincolo de cuvinte, ceea ce lipsește aduce fiecare dintre noi. Orgoliu, frică, neîncredere, cum de le-ai văzut pe toate? Spunând \"înstrăinare\", Ioana, ajunge și ea la metatext, și, da, este și așa ceva acolo. Receptare atentă, Tamara, titlul face chiar parte din text. Îndatorat.