Noaptea

Noapte, vis, imaginatie....
O imagine deosebita gasesc in versurile tale, incant imi doresc si eu sa \"trec prin lanul de stele\", doar pentru a fi mai aproape de soaptele persoanei iubite.

Elia_da. Nu-i așa? Mă foarte bucur că a mai trecut cineva pe acolo. De fapt, mă și miram, cărarea era ușor bătătorită. Nu tare. Așa numai, cât un vârf de deget; trecuse cineva care nu a vrut să deranjeze nimic.

poate pentru ca poezia aceasta se apropie de tacerile ce nu mai au nevoie de cuvinte, pentru mine aceasta poezie inseamna una dintre cele mai frumoase poezii pe care le-am citit pe agonia.
calin, e superba..
pare atat de simplu, insa e departe de a fi simplist ce e aici.

Linea

Înfiorarea mă cuprinde acum, nu cea de pe când străbăteam lanul, ci, de pe când citesc ceste cuvinte. Da, e tăcere, mulțumesc pentru accent. Interesant, și eu fac de multe ori distincția \"simplu\" / \"simplist\", și o consider capitală. De exemplu: Dumnezeu e simplu, dar în nici un caz simplist.

Iar aprecierea făcută este absolut măgulitoare, cu atât mai mult cu cât o face Linea, care acum văd cum scrie și \'văd\' cum simte \"măruntele\" din preajmă.

\"Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar așa, de tristețea amurgurilor.
Ori poate de drag
și de blândețe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai\"

Placut :)
Spor(t)