Ați plecat sub o rază pură
Dintr-o lume mult prea dură.
Sub un clar de semilună,
Cu pieptul atins de-o mână.
Ați dăruit cadouri multe,
Jucării și multe fructe
Care mi-au lăsat lacrimi mărunte,
Cât
Să zbori departe, în străinătate,
Departe, într-un loc aparte,
Unde vei rămâne în singurătate,
Stând cu ale tale șoapte.
Să rămâi înconjurat de cine vrei,
Uitând de gândurile ei,
Care sunt aproape
De ce vrei să bei,
În loc să mă vrei?
De ce-ai plecat,
În loc să te fi lăsat?
Gustul acela amărât
Îți este ca Duhul Sfânt.
Oricât de mult te vei îmbăta,
Tu tot te vei îndepărta
De sentimentul
Îmi aduc aminte cu mare drag
Cât de mult tindeam să te plac,
Când te țineam și îmi spuneam:
„Parcă ești de-al meu neam.”
Mă uitam la tine ca la un domn,
Cu al său prea-lung palton,
Ce-ți venea
Arta este o simfonie
De a trăi în armonie
De a simți bucurie
Că orice este o aventură.
Arta este un loc nou
Un loc al cărui cadou
Este a picta un tablou
Simțindu-te ca un erou.
Desenul e al meu
Tu m-ai învăț să iubesc.
Tu m-ai învățat să dăruiesc.
Numai iubire din dărnicia mea
Și urări din inima mea
Cu al tău suflet drag de bunică
Dornică și mereu voinică.
Și de când eram mică
Eu te-am
Bunicuță plinuță, veselă ești, zilnic drăguță,
Dragă îmi ești ca deobicei
Și tu îmi rămâi un obicei
De a iubi necondiționat
Și de a fi de neuitat,
Eu astăzi am decis să îți urez
Cele mai frumoase
Lasă lacrimile să plece, Lasă tristețea să te părăsească!
Domnul să te iubească, Domnul să te însănătoșească!
Cât suntem încă pe pace și unite,
Eu rămân a ta fiică unică, cu gânduri iubite.
Eu
BM