Totu-i pustiu
Stau și mă plâng în fața ta, Parcă nu-ți pasă de inima mea, Ce oftează, fumegând necazul, Nu-ți mai pasă care e cazul. Singură, într-o cameră adormită, Rămân în pat, neclintită, Absorbită în ale
Ochiul necuratului
Sub îndepărtarea unei cetăți ruinate Se află amintiri uitate Ale unei tinere prințese moarte Din cauza unei averi lăsate. Tânără și frumoasă, Independentă și grațioasă, Dar singură precum o floare
Spre un drum, mergând
Sub o pădure cu copaci uscați, După vremuri bine uitate, O copilă merge pe un drum, Auzindu-și propriile șoapte printr-un fum. Singură precum era ea, Dezamăgită de tot ceea ce vedea, Lumea nu este
Iubirea ce ni s-a dat odată
Sub privirea curioasă a unui copil, Fecioara împăratului fiind, Își privește împărăteasa cum pleacă, Singură, într-o lume mult prea seacă. Fata plânge și se amăgește: „Ea pe mine nu mă mai
Ciucurel mic
Mic și alb ca un nor Ce este mereu încântător, Cu blana ondulată, Ce tot timpul îi stă încurcată. Mărgelele umede strălucesc, Ce tot timpul mă înveselesc, Cu a ta privire de diamant Și tot timpul
Pentru voi, cei ce-ați plecat
Ați plecat sub o rază pură Dintr-o lume mult prea dură. Sub un clar de semilună, Cu pieptul atins de-o mână. Ați dăruit cadouri multe, Jucării și multe fructe Care mi-au lăsat lacrimi mărunte, Cât
Păsări călătoare
Să zbori departe, în străinătate, Departe, într-un loc aparte, Unde vei rămâne în singurătate, Stând cu ale tale șoapte. Să rămâi înconjurat de cine vrei, Uitând de gândurile ei, Care sunt aproape
De ce vrei?
De ce vrei să bei, În loc să mă vrei? De ce-ai plecat, În loc să te fi lăsat? Gustul acela amărât Îți este ca Duhul Sfânt. Oricât de mult te vei îmbăta, Tu tot te vei îndepărta De sentimentul
Chipul tău lucind
Îmi aduc aminte cu mare drag Cât de mult tindeam să te plac, Când te țineam și îmi spuneam: „Parcă ești de-al meu neam.” Mă uitam la tine ca la un domn, Cu al său prea-lung palton, Ce-ți venea
Măiestria
Arta este o simfonie De a trăi în armonie De a simți bucurie Că orice este o aventură. Arta este un loc nou Un loc al cărui cadou Este a picta un tablou Simțindu-te ca un erou. Desenul e al meu
Bunica mea inimoasă
Tu m-ai învăț să iubesc. Tu m-ai învățat să dăruiesc. Numai iubire din dărnicia mea Și urări din inima mea Cu al tău suflet drag de bunică Dornică și mereu voinică. Și de când eram mică Eu te-am
Bunica mea mămoasă
Bunicuță plinuță, veselă ești, zilnic drăguță, Dragă îmi ești ca deobicei Și tu îmi rămâi un obicei De a iubi necondiționat Și de a fi de neuitat, Eu astăzi am decis să îți urez Cele mai frumoase
Mama mea
Lasă lacrimile să plece, Lasă tristețea să te părăsească! Domnul să te iubească, Domnul să te însănătoșească! Cât suntem încă pe pace și unite, Eu rămân a ta fiică unică, cu gânduri iubite. Eu
