Mediu
Sub privirea curioasă a unui copil,
Fecioara împăratului fiind,
Își privește împărăteasa cum pleacă,
Singură, într-o lume mult prea seacă.
Fata plânge și se amăgește:
„Ea pe mine nu mă mai iubește.”
Mă părăsește, înstrăinată,
Ca să devină cununată.
Împărăteasa își găsește locul vieții
Într-un palat negru al gheții,
Unde găsește un fecior tânăr și iubitor,
Prostind înșelător cu a sa iubire falsă.
Împăratul află de veste
Că este înșelat de a sa nevastă,
Împrietenit cu necazul și rușinea:
„De ce nu mă iubește pe mine?”
Fata plânge, disperată,
Vrând să plece încă o dată.
Știind că, în aceste mâini, mai curge
Sângele unei trădătoare.
Împărăteasa plecă din loc,
Arsă și dezamăgită de foc,
Uitând de tâlharul ce inima i-a furat-o,
Iubirea parcă a uitat-o.
Împăratul, văzând-o cum pleacă,
Îi dădu o privire seacă,
Dorind să o distrugă
Pentru a sa nemernică fugă.
Găsind-o sub un tei uscat,
După ea a alergat,
Înșfăcând-o de ale sale mâini distruse,
Până sângele i se duse.
Lacrimi mărunte plâng din cerurile înstelate,
Sub amintirea unei zile uitate,
Sub geam stând și plângând,
După tot ce a fost să fie, regretând.
0014
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Briana Matache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Briana Matache. “Iubirea ce ni s-a dat odată .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/briana-matache/poezie/14202998/iubirea-ce-ni-s-a-dat-odataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.