Ciucurel mic

Apreciez cu maximă cele(b)ritate acest poem atât pentru modul naiv, în aparență, în care este condus, cât și pentru imaginile lui nepieritoare, care atât de cald știu să vorbească despre ciucurelul “mic și alb”, întotdeauna “încântător” ițindu-se dintr-un smoc de “blană ondulată “ ce tot timpul “stă încurcată”.
Las cititorul să se bucure în tihnă de tandrețea care se desprinde din versuri precum „Limba ta mă linge / Și tot timpul mă linge” ... până la „ultimul oftat”.
Nu pot să nu închei cu propunerea ca pentru această secțiune a saitului să se introducă o facilitate separată de acordare a distincțiilor. Eventual sub forma unor stele verzi.