Briana Matache

Bună ziua,

Aș dori să îmi cer scuze anticipat pentru ceea ce am vrut să postez atunci.
Probabil că treceam printr-o stare nepotrivită, marcată de confuzie și de propriile mele frământări sufletești.

M-am simțit foarte rău în societatea în care trăiesc și, din această cauză, am ales să îmi exprim ura și dezamăgirea față de lumea din jurul meu printr-un limbaj mai dur, specific străzii, într-o poezie concepută mai degrabă ca un set de versuri pentru un cântăreț de muzică trap.

Nu am crezut și nici nu mi-am dat seama că o astfel de poezie, având un conținut destinat unui public matur, ar putea afecta imaginea acestei pagini dedicate poeziei, fie ea melancolică sau veselă.

Scopul meu nu a fost să incit la ură împotriva poeților sau a celorlalți scriitori de pe această pagină, ci mai degrabă să exprim frustrarea, dezamăgirea și disprețul pe care le simțeam față de realitatea în care trăiesc în prezent.

Vă rog să îmi scuzați această gafă și vă asigur că nu voi mai repeta o astfel de situație.

De asemenea, apreciez enorm faptul că ați dat dovadă de empatie atât față de scrierile mele, cât și față de perioada dificilă prin care am trecut.
Sprijinul și înțelegerea dumneavoastră au însemnat mult pentru mine.

Vă sunt recunoscător în continuare și sper să păstrăm o legătură frumoasă și bazată pe respect reciproc.

Cu stimă,
Briana

Apreciez enorm de mult că v-a plăcut poezia mea și, sincer, este un lucru măreț să știu că poate poezia mea va fi apreciată și de multe alte persoane și publicată în multe alte sensuri.
Se pare că ar fi esențial să mai fac poezii cu anumite animale de companie care au făcut parte din viața mea și într-un mod în care tind să mă exprim mult mai diferit.
Snow este perfect sănătos și nu este încă mort, mai ales că are cinci ani și este încă foarte energic și jucăuș cu toată lumea.
Însă nu vreau să-mi majorez durerea insuportabilă pe care o să o am în momentul când el nu o să mai existe în viața mea și când își va închide ochii până la ultimul oftat.
V-aș ruga de asemenea să-mi trimiteți linkuri în care veți publica această poezie la radio pentru a asculta și eu în această sâmbătă sau, în același timp, să estimați de asemenea data și evenimentul respectiv de pe internet.
Vă mulțumesc frumos în continuare pentru complimente și apreciez enorm de mult să văd că oamenii sunt în asentimentul meu.

Apreciez enorm de mult să oferi pentru prima dată în secțiunea de comentarii că am o persoană care apreciază pe acest site una dintre creațiile mele.
Această poezie este dedicată câinelui meu și primului meu animal de companie, până la ultimul său oftat.
Nu am putut să nu mă gândesc pentru moment să nu-i zic și lui o poezie, având în vedere faptul că-l iubesc foarte mult, mai ales pentru inocența și naivitatea pe care o poate avea un animăluț de companie, cât și pentru simplitatea și iubirea sa, felul său de a iubi un om atât de simplu precum sunt eu, ca și pe un om sofisticat, poate cu multe probleme personale.
Animalul de companie, indiferent că ar fi pisică sau câine, consider că este un suflet care veșnic te va respecta, indiferent de statut social, material și mai ales reputație.
Dacă vreodată o să trebuiască să-l înmormântez pe Snow, mă gândeam să-i dedic această poezie la mormântul lui.