Botu Cătălin

era vorba despre un colaj. poemul chiar m-a dus cu gândul la un colaj. nu am spus nimic de plagiat sau inspirat.

1. after shaveul este din sticluță sau de pe obrazul lui? ca să nu îmi închipui io greșit.
2. genială iluzia gândică (\"exilată din ea însăși jivina îmi arde-n creier\"). am rămas blocat ca robotul lui asimov. jivina este în tine, e exilată din ea, dar e în creierul tău, asta înseamnă că ea nu este în creierul tău din moment ce e exilată din ea, dar totuși inima ei se află în capul tău(presupun că acolo îți ții tu creierul) pentru că urlă în creier și inima ei este și unde este ea, așa că ai capul de forma unui colac de salvare, ceva gen sombrero... ah mexicanco....! deci aici ai vrut să mă duci, la mariaciul lu\' claudia radu care intră cu mitraliera și își târâie(trrr trrrrrr) sexul prin agonia...
3. ușile, la urechea cărora urlă jivina ta sunt din Hexagonul domnului ghiocel, nu? el a dat atâta forță ușilor încât mi-au rămas întipărite în creier...
4. mă întreb cine o fi femeia îndrăgostită.
5. că jivina ta e clar, o iubești... dar tu naști moartă, în fiecare seară? cam ciudat... deci ești un cadavru și numai jivina ta trăiește ca să se nască. deci și morții nasc. sau naști vie? aaa... aha! te învie jivina. am înțeles. ea, iubita, îți dă viață și mori în fiecare seară și ziua ești iar vie, vezi, din nou mânjești prin noroi mitul morții și al învierii, iar ai să zici că sunt pastor, iar că te acuz de blasfemie...
6. abandonul renunțării din final mă duce la gândul pactului cu Răul.
7. per ansamblu, e bine că dovedești cum, fără nimic nou, creezi genială poeme folosindu-te de simboluri deja născute pe lume de alții.
felicitări!
p.s. 8. îl faci cumva pe Ashzara jivină?!! ;)

a trecut februarie, a trecut ziua Valentinei, a trecut și dragobetele. dar primăvară tot este. și cum Agonia aceasta este o lume, prin colțurile ei se dau nărăvașii mânji la dragoste primăvăratică. colo vezi doi urcând minunat spre porțile raiului, centaur-satir cu nimfă-nufăr înmuguriți suflet în suflet, aci iarăși ritualul împerecherii își spune cuvântul, unul urlă rău, una urlă rea, peste tot iubirea e în toi.
se fac poeme din poeme, se înlănțuie suflet din suflet, se globalizează poezia, sunt scrise peste tot replici la replici la replici și muzele se bat unele cu altele divin.
de data asta elanul există, dar nu se mai ajunge la nici o poartă, pentru că moartea ajunge acasă mai devreme... decât dragostea. să iubești condamnat, la asta nu m-am gândit niciodată. sufletul strâns în neputința imposibilului.
plus că ce nevoie mai e de atâtea cruci în spinare? a fost o cruce, a fost un Miel... io zic să nu mai purtăm în cocoașe mincinoase cruci de crocodil.
trăiți-vă iubirea oameni buni, trăiți-vă minunea, lăsați de-o-parte ispita falsă a durerii. toate durerile noastre au încetat de la moartea Lui. nu Îl mai nesocotiți, nu Îl mai scuipați și voi cu durerile voastre lașe. nu vă mai buluciți sub crucea Lui, pe crucea Lui. a murit destul pentru toți. nu v-a cerut ajutorul. lăsați-I crucea în pace.

ce nevoie e de asta?
de rămas undeva? de a fi ales? ce nevoie e? după asta umblă oare acela de e poet? după ciolan?
se presupune că poezia nu e marfă.
nu e de obținut cu cea ceva de la ceilalți. e de spus cu ea ceva despre tine. și dacă nu poți să nu spui ceva, ce te doare că veacul sau critica sau oricine altcineva se ocupă de trierea capetelor de pajuri???
critica... parazit ce mănâncă pâinea degeaba. dar de pe urma muncitorilor trăiesc și pictorii de bani. fiecare se descurcă cum poate, nu?

că bine zici! ar trebui introduse și alte tipuri de scrieri lângă eseu, poezie, proză, personale, adică bancuri, matrimoniale, comentarii offtopic... dacă vrea poetul să scrie un comentariu offtopic să nu îl mai insereze printre comentariile de la alte texte, să îl bage acolo la tipul de text comentariu offtopic. la fel cu bancurile, la fel cu orice altceva.
aaa... plus că ar trebui pus și un blog, în care să poată emilian să spună că și-a rupt mâna sau că ascultă manele.

contează mult CUM ajungi undeva.

înțeleg că porcii trebuie tăiați de Ignat... e tradiție, dar trebuie să îi și mâncăm, că doar de aia i-am umflat un an de zile... plus că deja nici ei nu se mai prea pot mișca de grași, deci le facem aproape un bine.
dar mieii? oare câtă carne am scoate din ei dacă i-am lăsa să se împlinească? deci nici din punct de vedere economic nu e logic să tai un miel.
cât despre comentariul tău Claudia, sunt mut. în fața morții Maestrului, nu pot decât să tac. și să ascult.
îți mulțumesc din suflet pentru aceste versuri. până acum nu am avut curajul să citesc pe Nichita. și nici nu am să am curând. sunt prea mic. dar îți mulțumesc.

cel mai demn a fost emilian. s-a dezis complet de situație. comportamentul meu este cum este, dar ionuț chiar întrece orice limite făcând scufundări după piatră.
dacă totuși ai veni matale doamnă claudia să ne spui și nouă ce înseamnă de fapt aceste chestii? că asta e o altă mare însușire de a lu matale... elitismul.trebuie să îți comentezi singură textele, oamenii simpli neavând dezlegări pentru cimiliturile-ți fine

nu spunem cine m-a tras de urechi, persoană importantă:)
de lucrat, totul e perfectibil...
și mesajul da, undeva el este.

Imaginile tale, ca de obicei, mă iau de ceafă și mă duc cu ele undeva... forța spunerii tale mă torturează dar mă bucur că mă ierți și freci podelele (cui?) cu mațele mele (nu am plete dar am ochelari :), deci și musca pe chelie). Deja mă văd cu ochii prin lentile rătăcind zglobiu pe sub fusta ta largă de femeie de serviciu (prin școala literaturii, fie ea și fără pretenții ca a acestui minunat sait).
Mă văd la ora de franceză, dar profesoara mea era grasă și ne povestea (în română) despre cum s-a plimbat ea (când nu murise bărbatu-so) pe la Paris și prin alte locuri (asta a mea nu avea paranoia persecuției de către vocale pe care am văzut că ai deprins-o tu de la profa ta :)).
Da, mi s-a petrecut să fac biologia la laboratorul de limbi, că nu aveam masă de disecție și nici broaște (umblau olimpicii cu zilele să prindă câte frun amărât de brotac, ce prindeau aia tăiau), deci după mine broaștele chiar au fost la fel (chit că au dotat ăia laboratoarele și cu ochelari nu numai cu căști).
Dar aicea începi să devii subversivă și subliminală, că ai avut vreme (băbătio!) să construiești în tine mii de simboluri abracadabrante împănate cu litere, culori și monștri (le ai numai tu, sunt licențele simbolice ale tale, le-ai făcut special ca să ai ce dezvălui biografilor tăi pe bani grei înainte de a-ți da duhul) și eu unul oricum rămân cu ideea că nu spui nimic în unele versuri (vezi eul consternat urlător), că mă hipnotizezi să am coșmaruri și să țip de ele, să merg în cerc, deci mă faci să alerg hăbăuc cu mintea după desifrarea simbolurilor (cică), pentru ca să îmi adormi conștientul și să îmi intre adânc în mine credința că tu ești miel, șerpoaico, să vin să te caut că te-ai pierdut, îmi plantezi ideea că tu ești mai importantă decât toți ceilalți (că doar ești Oaia rătăcită), îmi spui că am un ren și o renoaică sub buric (nu cred că ai avut onoarea de te uita sub buricul meu, oricum acolo nu e nici Rudolf, nici Rudolfa, nici Moș Crăciun, cel mult ai găsi poate un hitman ;) (personajul din joc) și mai spui și că în matrix io sunt un produs al lu agonia, adică al unei oarecare agonii ce ți se repetă obsedant în privire...
Și da... revii cu altă obsesie a ta, editorii. Săracii de ei, nu te preaslăvesc, nu îți înalță statui și ode, nu îți netezesc drumul, mai lasă în viață și oameni incomozi.
P.S. Cum e cu cei care ți-au furat poemul? Intentași procesul?

pot să spun eu de ce bărbatul tău nu te vrea acolo în el. pentru că tu crezi despre el că e un nimic. pentru că tu crezi că sufletul lui e strâmt. cum să spui așa ceva despre un bărbat?!! se vede cât îl cunoști pe bărbatul tău dacă spui că are sufletul strâmt.
și dacă te-a înșelat de atâtea ori de ce ești masochistă și continui să stai cu el? că dacă e gunoi e gunoi și nu merită!
plus că ce îi ceri lui să nu te înșele când și tu umbli \"printre atâția bărbați\"? chiar crezi că ai să îl găsești în ei?
revenind la text, este frumos. mi-a plăcut. de obicei strigăte de astea bărbații fac femeilor, apeluri de astea disperate la încredere.
și e bine că nichita te-a ajutat să scrii poemul. ai găsit un bărbat minunat să te ajute :)

de ce e iubirea gând avortat? de ce trebuie să spargă un cap ca să iese și nu să treacă frumos și simplu printr-un ochi sau printr-un vârf de deget? de ce îți bați joc de iubire în halul ăsta? de unde sadismul și de ce nu masochismul ăsta?! ce iluminare cauți să dobândești cu atâta umilire?
de ce blasfemiezi? de ce faci pe Dumnezeu mincinos când pune în tine iubirea? oare îngerii? doar de minge de fotbal sunt buni? între tine și diavolul tău?
de ce ești ipocrită și când ai iubire spui că ai ură și dacă ai avea ură ai vrea și ai spune că ai iubire?
de ce ți-e frică?
și de ce încă o dată de ce spui iubirii ură? (vezi ultimele versuri).
sunt trist când citesc. trist de tine. asta ai vrut tu? asta faci tu cu iubirea ta? o târâi prin noroi? ca să ce? să o pedepsești că are mereu nesimțirea să te aleagă?
bucură-te Alina Livia!
că vizionările de le adună mocirla de pe fața iubirii tale sunt viermi :(

1) Regret că atitudinea mea v-a produs jene, sincer regret, da pot să pun texte care mi se par parea lungi pentru un comentariu și prea fără valoare, de asemenea aș fi putut să fac referire chiar la textul ei ;)
a) nu pot fi de acord cu răfuiala dvs cu dl respectiv, elegant ar fi fost să comentați despre dânsul acolo la comentariul lui.
b) textul are muult mai mult de 24 de ore (se putea vedea ușor asta clonele văd și ele???!:) )
2) nu e la oha, explicația v-a scăpat atenției;
3) dvs nu sunteți domnișoară elevată cu pretenții de educație (spun asta ghidându-mă după nume); dumnealor cuvinte gen fund, erecții, frecții le pot gâdila neplăcut auzul și sunt chiar vulgare la un moment dat. plus că sensul per ansamblu al textului este chiar vulgar. din nou regret că v-a deranjat un da în plus de clic.

nelămurire: credeți că limbajul are legătură cu venitul mediu sau vreți să fiți pretențios fără a fi inteligent?
nelămurire 2: sunteți clonă???!!

Ah, săraca de blondină
Vai de capul ei pătrat!
Că la creier nu e plină.
Dacă a premeditat?

Însă a plecat brunetul
Se găsește indiscretul
Să-i arunce-n ochi pilula
Ce neluată a lăsat :(.

dacă n-ar fi intervenit ideea de creație aș fi fost tentat să cred că dacă ești acolo e pleonasmic să spui că nu ești aici. însă cătând mai calumea ideea mi-am dat seama că voi ați atins pragul acela de omniprezență în care voi sunteți lumea și sentimentul de dionis este cel mai minunat lucru din univers. mă bucur enorm că pământul supraviețuiește la gâtul ei ;) și că tu nu ești de fapt un sărman ci un fericit dionis.

îmi place și pe orizontală, și pe verticală și pe diagonală... cum vrei tu... este vorba despre poezie și asta nu poate nega nimeni... poezia e poezie în orice poziție...
la fel ca și la tine. sunt valabile chestiile cu pozițiile specificate mai sus și la tine :)

am înțles și eu până la urmă... să sperăm că am înțeles bine

kundalini nekundalini, punctuație nepunctuație, cred că ar trebui precizat înaintea textului: \"a nu se face greșeala de a fi citit cu voce tare!\" pentru că pe mine mă duse la reflecții foarte colorate (ce se întunecau rapid dacă nu mă opream din avântul lecturii)date de acuta lipsă de oxigen a creierului și mă luă cu amețeală. am greșit. este mult peste doamna sandra brown textul. domnia ei nu m-a pus să mor în hipoxie... :( aici pesemne că se urmărește depersonalizarea la propriu a cititorului și transpunerea lui în pântecul primordial. așa să se fi născut Dumnezeu? că nici în embriogeneza Sa nu a fost aer :)

recomand spre aprofundare cărțile doamnei sandra brown.

la un moment dat, fiecare experiență negativă trăită se poate constitui într-o scindare a persoanei într-o latură care accpetă situația și merge mai departe și o altă latură ce rămâne cantonată înainte de punctul în care s-a produs rupura, ca un fel de restore pe care creierul nostru l-ar avea, un beacap la care încearcă mereu să revină.
cum de cele mai multe ori nu poate reveni în totalitate rămâne undeva reminiscența și de face mască...
și de fiecare dată tot așa mereu. întrebarea se poate reformula deci: câte drame poate suprota un om?
și răspunsul meu este: niciuna. după fiecare dramă mare, un om moare. și se reconstruiește altfel, cu drama altoită din tulpina cea nouă, cu învățăturile ei încolțite înlăuntru și dând roade. numai cine nu vrea să moară devine mască. și ajunge un cumul de măști și se pierde. că de orice ducem lipsă pe lumea noastră, dar nu de drame. așa că măști sunt destule. și nici măcar magazine nu deschidem cu ele. le purtăm înverșunați și ne credem ca tâmpiții într-un bal mascat. dar aici la noi nu se dansează... se trage. nu cântă orchestra, răpăie mitralierele. nu surâdem partenerului de vals, rânjim a moarte