scurt metraj

eu sunt acolo
tu nu ești acolo
eu sunt aici
tu nu ești aici

noi suntem si nu suntem acolo
noi suntem si nu suntem aici
pentru a supraviețui
ne nastem si aici si acolo
si fiind si nefiinid

Sunt două poeme diferite!
Dacă în prima strofă la mine accentul e pe eu/eu-tu (și pe noi, luați, ca ființe, împreună), la tine e pe tu/tu-eu (=drama de a nu fii împreună).
Dar ceva (în a doua strofă) le apropie, oare de ce? :)

O sa ma gandesc si o sa-ti raspund.
Pana atunci caut o \"poezie\" scrisa in tinerete pe aceasta tema.
Sper sa o am pe cd, altfel voi pierde o gramada de vreme cu redactarea, si maine e luni.

:)

ptr intrarea pe site. ma bucura.
textul asta insa risca sa creeze o discrepanta prea mare intre simplitatea cu care debuteaza si finalul extrem de cochetand cu filozofia etc. sau poate tocmai pe asta era miza textului. mie imi pare ca nu reuseste suta la suta.

Florin, mersi mult de tot!
(dar n-am înțeles, de ce te bucuri?! :) :)

La text:
da (miza...), dar filosofia aia (vei vedea) mă va pierde!...

Mihaela: nu te mai gândi, că e evident :)

dacă n-ar fi intervenit ideea de creație aș fi fost tentat să cred că dacă ești acolo e pleonasmic să spui că nu ești aici. însă cătând mai calumea ideea mi-am dat seama că voi ați atins pragul acela de omniprezență în care voi sunteți lumea și sentimentul de dionis este cel mai minunat lucru din univers. mă bucur enorm că pământul supraviețuiește la gâtul ei ;) și că tu nu ești de fapt un sărman ci un fericit dionis.

Catalin,
imi place mult ce ai scris, nu stiu de ce, dar imi place mult, mult de tot.

\'Nu am sã încerc sã analizez la nesfârșit ideea pe care mi-o fac, deoarece aceasta ar însemna sã o distrug\' (Gonseth, 1936). Daniel nu \"distruge\" ideea. O sintetizeaza.

am citit între timp invitația dumneavoastră. o să-i dau curs.

Eu te vad foarte nascut. Observ ca ideea de nastere se repeta la tine (si in revelatia prenatalului). Sunt unii care nu au coborat inca din uterul matern! Dar din cate vad, tu nu ai nici o treaba cu aceia! Ideea asta, fixa la unii, asta a nasterii e foarte interesanta. Te nasti mereu ca pasarea Phoenix din propria cenusa?(intrebare impersonala!), trebuie sa mori ca sa te nasti din nou? De ce sa mori? Ce te face sa mori? Supravietuire=nastere? Care este locul meu in lume, rezulta o alta intrebare... Tu trebuie sa gasesti raspunsul, raspunsul tau, la intrebarile tale, acestea imi vin mie in minte dupa lectura poeziei tale!

cel mai mare compliment care mi s-a făcut, ever :)

Pacat, pe bune, e cazul sa mai cresti, cred ca e o problema universala cu genul masculin...Problema mea, e bine ca tu nu o ai!

adică ce, eu nu pot să mă bucur ca un copil?? :)