Jurnal
Întrebare existențială
-\"da\' halatul, cât e halatul, [....]?\"-
1 min lectură·
Mediu
De când mă știu, toată lumea, pe care am auzit-o, își începe întrebarea existențială, indiferent de timp, folosind “De ce”:
De ce sunt așa de grasă?
De ce mi se întâmplă numai mie?
De ce îmbătrânesc așa repede?
De ce mi-au apărut cearcăne?
De ce trebuie să fac asta?
…
Oricum nu prea contează aceste întrebări, pentru că jumătate dintre ele au răspuns medical, iar la cealaltă jumătate răspunsul este cunoscut de cele două entități necunoscute ale vieții noastre.
Foarte rar, unii oameni își pun întrebări existențiale începând cu “Cât”:
Cât o sa mai fac asta sau cealaltă?
Cât o să mai fiu grasă?
…
Mie unul, aceste întrebări mi se par mult mai interesante, deoarece, oarecum, arată un pic din posibilitatea utilizării liberului arbitru din viața de zi cu zi.
Deși am folosit până acum întrebările altora, am să pun și eu întrebarea mea existențială, poate aflu răspunsul de la voi:
“Câte persoane există într-o persoana?”
042.818
0
cum de cele mai multe ori nu poate reveni în totalitate rămâne undeva reminiscența și de face mască...
și de fiecare dată tot așa mereu. întrebarea se poate reformula deci: câte drame poate suprota un om?
și răspunsul meu este: niciuna. după fiecare dramă mare, un om moare. și se reconstruiește altfel, cu drama altoită din tulpina cea nouă, cu învățăturile ei încolțite înlăuntru și dând roade. numai cine nu vrea să moară devine mască. și ajunge un cumul de măști și se pierde. că de orice ducem lipsă pe lumea noastră, dar nu de drame. așa că măști sunt destule. și nici măcar magazine nu deschidem cu ele. le purtăm înverșunați și ne credem ca tâmpiții într-un bal mascat. dar aici la noi nu se dansează... se trage. nu cântă orchestra, răpăie mitralierele. nu surâdem partenerului de vals, rânjim a moarte