Botu Cătălin

La a treia citire aflai și ce spune calul: Înghite, înghite!. Tu ai vrea să nu mai înghită și să nu mai tacă, să nu mai fii șa și să te faci casă, ai vrea să nu mai ai bariera lui a prefera în ochi și ți-ar plăcea să nu mai simți nevoia de a fi bătută.
Ceea ce cerșești tu e un pic de atenție...

Că nu se poate da edit la comentariu...
Dacă noi te batem pe tine... lăsată a Șa, întrebarea pe care tu o urli de aici, din tot sufletul tău ăla, pe care ți l-ai făcut mic și trist este...
CE TREBUIE SÃ PRICEAPÃ CALUL?!

O nouă vizuală cu cruci cu codițe și cu Scaune pe cal.
O nouă vizuală mai mult decât oricare

Eu cred că se referă simplu la Mith Busters și la o descriere fidelă a acelei emisiuni cu ceva încercări (subtile?) de gâdila realitatea la tălpi...

Am uitat să caut cu mintea sensurile. M-am tâmpit.
Am reușit să citesc ca privind un talou.
Răspunsul la multele întrebări pe care mi le pun.
Mai trebuie să învăț interpretarea picturilor acum.
Marele alb - era parcă o rasă de porc, nu de șoarece...
Să nu distrugem corola de minuni a lumii.

Pentru mine păunescu reprezintă mult. Forță a discursului poetic ca a lui nu am întâlnit la altul. Poate sunt incult și nu am citit prea mult, poate e doar părerea și simțirea mea. Și cum fiecare ne facem monedă din propria persoană, de ce să nu spun și eu: e părerea mea, și cu asta să am pretenția de a spune totul. În fond, trăind într-o lume în care fiecare ne aflăm sub o ordine mai mare decât o putem vedea în orbirea libertății noastre, putem proclama iluzia părerii proprii. Din nou poate sunt prost când spun că mie îmi dau lacrimile când citesc poezii ale lui, când îl simt la el pe Arghezi cu mucegaiurile lui, pe Eminescu în ușurința limbii, pe Blaga în idei. Cine spune că Păunescu e versificator ar trebui să treacă dincolo de perfecțiunea versului, care pentru poet e o laudă nu o flegmă de lipit pe frunte. În poeziile lui e o idee. Chiar și numai aceea a vieții care trebuie să se izbească mereu de cuvinte pentru că ele nu sunt destul de multe (deși sunt câte vrei) spre a o cuprinde. Ideea la Păunescu e ca și ideea aceluia de a făcut fibulele cloștii, aceeași cu a lui Brâncuși în pietre: viața în toată puterea ei.
Și da, îi spun și eu, în anul acesta, La mulți ani! și îi urez să nu moară fără să spună lumii acesteia tot ce are de spus. E păcat că un om ca el trebuie să muncească pentru a trăi. E păcat că trebuie să se mânjească în Senat, în presă, oriunde. Un om ca acesta ar trebui să stea unde vrea, să călătorească și să ne spună și nouă ce VEDE CU OCHII LUI din lumea asta a noastră, pentru că ochii lui văd altfel decât noi, ei, ochii lui, sunt cel mai prețios lucru pe care noi, nația română, îl avem în momentul ăsta. Să trăiască și să moară făcând absolut un singur lucru: să își ducă crucea, cruce care a lui este Poezia.

înainte de orice început trebuie să ne scoatem pielea cea veche, ca să nu ne găsească începutul bătrâni. dezlegarea ta de vise și de fantome, dezlegarea lor de tine, tot ce faci tu aici îmi bucură nespus sufletul și chiar dacă nu tu ai fi fost și nu tu ai fi simțit m-aș fi umplut de bucurie că măcar au trecut prin tine toate astea... lasă-mă să fiu eu ursitoarea de viață lungă și senină, de minuni așa cum le meriți să se întâmple. și, viii cu viii și „cele răle să să spele, iar cele bune să s-adune”! La mulți ani!

ai vrea tu să îți mănânce cineva vaginul... dar, draga mea... chiar la cuptor ți-l vrei?!
textul este perfect pentru ce vrea să exprime:frustrare!
pe când o Penisalia?

păsărica-i păsărică
ori se arde ori se frige.
că e mare sau că-i mică
totu e să-i dai să strige :)

nu importă ce valoare
are unul sau cellalt.
totul e la întâmplare
legea e de fapt un blat.
steaua nu a fost mai mare
totuși... S-A CALIFICAT!
:(

deși este un personal, voi arunca totuși ochiul peste el și voi avea nesimțirea de a citi din jurnalul - oracol al preaapucatei de zburători prietenă.

1. ce ai avea cu nara și cu respirația omului? oare îi vânezi coșurile în curs de apariție? aaa... vrei să te dai mare că ai uitat să respiri pentru că știi să scrii și scrii fără să mai ai timp să respiri. păuneasco!
2. din degetul mare sugi lapte de deget mare, nu? că văd ceva mai încolo confunzia lapte de deget - lapte de aprilie... deși nu numai lapte se poate suge din deget...
3. uici cainda sacs. deci mai și pute oarecum, nu? cine știe unde ai fi băgat tu degetul mare de pute?!!! chestiune personală...
4. setea în picaj amețitor peste emisferele tale și lipăitul spumos al limbii zilei peste șinele trenurilor din tine, alături de laba unei fiare care oridece ar fi tot labă rămâne... plus cuplajul din final îmi deșteaptă (tot chestiune persoanală) imagini ale unui ritual sado-maso culminate cu
5. cuiele din mama ta ... gleozia pe care o resimte fata față de gagica tatălui, de femeia care e cu el, care îl are pe acela ce e numai al tău... te înțeleg, suflet chinuit...
6. neam de vrăjitoare, de șerpi, una pierde (lasă) pielea pe care o îmbracă alta, tot ca să poți și tu să o faci cu tatăl tău, nu? pentru că în pielea mamei tale nu va mai avea nici un motiv să te respingă...
concluzia comentariului: este fooarte bine pus la personale.

Porumbel căzut
Umăr de Atlas bătrân
Măsea de minte.

în vâltoarea descrierii mele (am avut viziunea asta undeva la limita somn-veghe, într-o dimineață, și m-am sculat repede să o pun pe hârtie nu cumva să o uit cu semnificațiile ei), am comis-o. mulțumesc din suflet și corectez.
salut!

în vâltoarea descrierii mele (am avut viziunea asta undeva la limita somn-veghe, într-o dimineață, și m-am sculat repede să o pun pe hârtie nu cumva să o uit cu semnificațiile ei), am comis-o. mulțumesc din suflet și corectez.
salut!

te rog, scrii atât de frumos cu rime!
e păcat ca tu, care așa de frumos simți în rime, să le lași singure! scrie numai cu rime, ca să mă bucur și să zburd!

asta e o spunere ce iese din granițele alea care rămân pe hărțiși în cărți.
dacă ai fi trăit oricând ai fi spus asta.
nu trebuie să ne speriem de apocalipsă. lumea a fost și mai rea decât acuma, a fost și mai bună.
de noi depinde cum o vedem și cum o facem. și tu o vezi exact așa cum e.
mulțumesc.
p.s. \" și totuși, există iubire
...............................
dau lumii, dau lumii de știre
iubesc, am curaj și mă tem.\"
cred că păunescu a spus astea, dar iubirea nu e doar carnea de la abator. o vedem dacă vrem, o simțim dacă vrem. trebuie numai să avem curaj.

în prima fază exact cârciuma de la noi de la țară și de pretutindeni, gen leana și costel, dar și mai tare gen aia din videoclipu\' lu\' mărgineanu cu gore din chitila :) parcă și văzui când se încleștă mâna lu\' Gogu pe sticlă zisei Gata! dă cu ea de masă și l-a ars! da nu fu să fie așa. povestea își urmă firul liniștit, altul decât mă așteptasem eu.
asta e cel mai frumos, că ce citești trebuie să regăsească în tine ceva ce aveai acolo dar să aducă și ceva nou.
deși devin plictisitor, din nou, mulțumesc.

niciodată nu mi-a trecut prin minte ce simte iarba când o tai cu coasa. singura amintire a ierbii tăiate de coasă o știu de la Coșbuc (\"cum cade iarba-n fața mea / și-mi bate-n plete vântul\"), dacă mai țin bine minte versurile. iarba asta a ta sângerândă m-a izbit. mai ales că nu știu a cui moarte eternă o visezi. că iarba nu moare etern, tu nu mori etern. am stat și am recitit. da, ai dreptate! ea, coasa, moare etern. mitul morții Morții este minunat de puțin abordat de noi oamenii, de parcă ar fi o blasfemie să spui că da, și Moartea moare, și încă mai trist decât noi.
din nou mulțumesc.

mă încerca și pe mine cândva o curgere de asta...
a ieșit o chemare, așa cum a chemare și la tine sună... e frumos să simți așa...

Ai fugit din casa me,
Lua-te-ar toate rălele,
Arde-ț-ar picioarăle,
Și urla-te-ar fiarăle!
Să-ți pută suflarea,
Să-ți rupi gemănarea,
Să-ți fiarbă lumânarea
Visarea
De nu te-ntorci la Floarea
Vrăjitoarea...

ăsta e doar sfârșitul... e mai lungă chemarea, dar mi-am adus aminte de minunea acelor zile.
mulțumesc.

dezlegarea e la pește
nu la alte alea soro. :))
deci la Krescova și \"capu\"
voie-i după Paști încolo. ;)