Jurnale

Am avut o viziune. Se făcea că eram, ținându-mă de mânâ, pe o întindere plană, portocalie, puțin curbată la margini. Sub picioarele mele era o forfotă nebună, se auzea ceva ca o vâltoare,

BCBotu Cătălin

0

4

explicație: fac și eu hiphop că și Panico face literatură; am scris asta ca reacție la gândurile ei și la comentariile ce au însoțit acele gânduri; nu puteam să pun textul ăsta acolo la comentarii

BCBotu Cătălin

0

7

Ce buni și cuminți Ce calmi și logici Ce sinceri și prietenoși Ce sociabili și expansivi Ce prieteni minunați Sunt oamenii fierbinți! Ar trebui să se inventeze un loc. Să construim o

BCBotu Cătălin

0

2

Scrisul meu e o părere E o întunecare în alb E un chip simplu într-o eră. Scrisul meu e o lume Cu indicatorul îndreptat în sus.

BCBotu Cătălin

0

0

Am pierdut un prieten bun. Lumea din jurul meu se surpă. Fiindcă și alții stau să îi pierd. Să fie vina mea că nu i-am ales bine? E vina mea că am fost prea sincer? Sau sunt ei prea orbi? Ca

BCBotu Cătălin

0

1

Simțeam că nu e bine să numesc ce scriu eu poezie. De aceea le spuneam confesiuni, gânduri, personale, Le spuneam oricum, dar poezie nu. Însă când am văzut la voi Ce numiți poezie... Cât

BCBotu Cătălin

0

0

Vocea ta este sublimă E poezie, formă de artă. Mă ia și face cu mine ce vrea. Nu muncesc, nu gândesc. Când ochiul meu îi atinge lacul Ea se explodează ca un parbriz fără țiplă În miliarde

BCBotu Cătălin

0

2

Îmi spunea un prieten Că destinul începe acolo Unde nu a ajuns doctorul Ciomu. Și evident, mi-am pus întrebarea: Oare chiar asta a vrut să facă Minunatul om, doctorul Ciomu? Să atingă la

BCBotu Cătălin

0

0

Unde începe Și unde se sfârșește Un destin de om? Cât să înveți? Cât să cauți? Cât să aduni? Cât să muncești? Câți să ucizi? Câți să înșeli? Câți să minți? Câți să condamni? Câte

BCBotu Cătălin

0

1

Un gând în fiecare zi. Și sute de pagini parcurse. Și mii de oameni cunoscuți. Ãsta este țelul vieții mele. Nici o zi fără un gând Nici o zi fără sute de pagini parcurse Nici o zi fără

BCBotu Cătălin

0

0

Nu poți Să vorbești de rău O femeie violată. Nu poți să o faci vinovată De ce i s-a întâmplat. Vinovată e societatea, vinovați suntem Noi. Dar ei nimeni nu îi poate scoate din

BCBotu Cătălin

0

8

Șleampăt ca orice început, Ca un pui de găină cu puful neuscat Omul apucă pe un drum invizibil, El însuși invizibil. Unde ne ducem? Unde se duc toate... Oare? Mai rămâne ceva din noi

BCBotu Cătălin

0

0

\"de unde iei tu toate astea?\" de undeva de unde tu nu le poți lua... se cheamă suflet... tu nu pari să posezi așa ceva.. ești mut și sumbru ca un castel în noapte... sau ca o stâncă goală de

BCBotu Cătălin

0

0

O lupă Ca un oki în triunghi Se cască o lupă înspre undeva. Dar găvanul orbitei ei e gol Și copilăria nu s-a născut încă în nemurirea ei. Lupa veghează Un început de poveste, Un fătfrumos

BCBotu Cătălin

0

0

Respectat ca un puhoi în goană Mult mai trist decât un asfințit Am rămas pe undeva din goană De pe drum cumva m-am rătăcit Ce rost are viața într-o luptă Că acel coșbuc e mincinos Nu-i deloc

BCBotu Cătălin

0

0

Un copil lovea un alt copil s-au apropiat din întâmplare s-au privit și și-au șoptit curioși nevoie mare... un copil iubea un alt copil cel lovit a suferit în sine cel dintâi nu a făcut

BCBotu Cătălin

0

0