Revenire
Îmi ordonez gândurile În bule de săpun și Sunt gata să depun jurământ, Că inspirația și cuvintele iar Le-am găsit. Vie cine-o veni, În sânge-mi curg cuvinte libere Ce trebuie domesticite
Cu substrat
Când eu îmi deschid mâinile, tu îți strângi picioarele. Eu suflu, tu inspiri. Deoarece tu îți desfaci părul, eu îmi scot cămașa. Tu sufli, eu inspir. Zburăm, înotăm, facem ce facem și ne
Primavaratec
Zăpada dispare ușor, Iar e primăvară, Noi doi am apus În cer, de cu seară. Cântând peste Munți și văi Am urlat: stop! Să vină soare, Să topească toată Gheața din noi, De ani, ce s-a
Scrisoare către Mos Crăciun
Dragă Moș Craciun, sunt eu, Mă mai ți minte? Ți-am scris și anul trecut, Dar se pare că nu ai reușit Să ajungi și pe la mine, însă Nu-i nimic, te iert. Aș vrea totuși, Moșule, dacă poți Să
Schimbări
Nu credeam vreodată că voi putea Învăța să merg pe apă Cu două cutii legate de ochiul minții Pervertit în diavoli adormiți În mine în vremea asediului Fundelor roșii prinse de călcâiul Sferei
Despre cerc și pătrat
Sindrofie imaculată Alb păcat lucitor În al nopții vuiet adânc Privitor spre ochii distinși Ai lunii pline – pătrat. Fumul de țigare Metacogniții puerile Către zarea închisă Spre descoperire
Illo tempore
Of, tu, Frank, prinț al umbrelor din ținuturi mistice, Vrut-au să-ți răpească seva copacului din pieptu-ți, Să te sece ca pe-un râu de vlagă și pești radiocativi Și să te răstignească precum o
Sens invers
Pe piciorul cu funde roze, orbitoare, Al verii cadran ce se mișcă în mintea mea, Am luat prânzul de nesomn Curgând în ale nopții taine. Nici nu mai știu cum mă cheamă – De-atâta timp miros
Bici
Pocnesc din bici Pe căldura dogoritoare, De afară, Spre chemarea mărgelelor Din paharele pe jumătate pline Cu licori bahice. Pocnesc întru liliecii din copaci, Întru păpădiile de pe câmp și
Pentagon
Strigătele noastre, se aud în nopți Calde, schimbate de lumânări efervescente – Iubiri pătate de diferite licori; Des urlate în neguri galbene ale nopții Ar face din noi sevă brută din copaci
Masă – tablou
Lemnele-s cântarea nopții, Îmi ziceau. O telecomandă, programată Să mute secvențele Din viața mea, aflată peste un ziar Cu poza unui copac uscat La rubrica decese. Cheia aruncată parcă În
Cosânzeană
Cosânzeană amăgitoare, Himeră cu buzele Pătate-n roșu metalizat – Pășești asemeni unei Feline flămânde După sângele ce curge Prin artera aortă. Arzi pe limba ta catifelată Un adevărat foc de
Tablou rece
Dublu, nimic Infinit, minus Triplu zero – Pretutindeni; Nori de ploaie, Lichid magic Ce udă pământul Înrobit de Urletul asurzitor Al tunetelor; Țânțari flămânzi După seva brută Din
Nucă
Pe cataflac mă plimb, Spărgând o nucă În perete – Drogul ciupercii mamă – Nicotina dintr-o țigare; Însă nuca nu se sparge. Ar trebui o daltă țuguiată Ca o roșie spre-abis Să pot să ii
Timpan
Sunet.. Sunet.. Sunet.. Sună.. În timpan mi se naște O fuziune de licăriri De sunete intense; Par să le privesc direct În ochi în timp ce tiptil Își fac apariția, stând La semafor,
Promisiune
Gol de-amar plin - Închegat moloz de iarbă Ce te zvarcolești prin Mintea-mi de celibatar – Veșnic promotor al Tîrfelor naturii vii – zilele, Am uitat de promisiunea Facută înainte de A
Autopsia sufletului
Carnea-mi miroase a salcâm, uns cu miere din fagul de pe stânca taiată în două de fulgerul ce mi-a străbătut inima ieri.. Pot sa-i simt savoarea sub limba-mi intrată deja în
Dama de pică
Ce faci tu , Damă de pică, la colț, În fustițe scurte și Cu buzele vopsite În culori țipătoare? Aștepți un King of Spades Să te scoată din mizera-ți Condiție – din frigul Ucigător și
Nea în luna lui Cuptor
Îmi germinează În colțul ochiului Lumina albă A cometelor din Dosul palmei mele. Simt miros pur De zapadă Și gust un fulg De nea din sarea De masă, În luna lui Cuptor. Enescu imi
Torid
E cald, undeva spre ora 21:00 și ventilatorul urlă cu un suflu de gheață peste spicele-mi de grîu din cap. Pornesc la seceriș dimineață - dacă am chef. o căldură dogoritoare mă obligă
Inconcessus
Vreau să plec… Să uit de răsărit, De griji, de tot… -Nu,nu pot să plec; Cred ca sunt nebun Să încerc acum Să înec penița-n scrum, Să vă las singuri În acest teatru Al
12
merg pe stradă dimineața la 4:00 se împușca șoarecii între ei și miroase a frică după colțul spitalului de nebuni cu pirostrii. văd un soare, sau doi sau trei sau..uite, ți-am adus un
Unde esti?
de ce ți-ai scos capul pe trapa compartimentului vagonului în care mă aflam? vroiai să tragi cu urechea și te-ai speriat ca și omul din Neanderthal de foc? sau vroiai să te convingi dacă de
Minunatei televiziuni
minunatei televiziuni care ne manipulează constant: emisiuni,polemici, mesaje electorale,constante plângeri cromozomi, patruzeci și șase venind subtil pe cablu alfa și omega se bat în piept cu
Marinaresc (sau Ce mai face marea? )
orb și legat la mâini mă plimb nestingherit prin orașul plin de marinari și iedera otrăvitoare ce urcă treptat tot mai sus pe blocurile distruse de arsenalul nuclear depozitat de pescărușii
Cafea din sîmburi de cometă
scoți o farfurioară și pui pe ea o cană de porțelan în care risipești o linguriță de praf de sâmburi de cometă și torni 0,20 ml apa vie din craterul x de pe lună; amesteci bine făcând cercuri
Iarna
un patru vroia să fie un șase dar treiul nu l-a lăsat; sau poate era un șapte?... înmulțit cu opt nu are cum să fie unu dar blueberry pie-ul nu are nici cea mai mică vină că muffins-urile au
E V S N
am ieșit pe strada din orașul cârtițelor unde soarele nu e galben iar oamenii nu joacă hora pe acoperișurile cazarmelor până în zori. cutia poștala din fața casei mele avea incifrată
Cîntec
Cînt dealului, frunzelor, munților, pata de mare din bolul de sticlă. Picăturile de rouă îmi lovesc brutal fața, tremurâd mlădioase în drumul lor spre evaporare. Aș vrea să fie soare, dar nu
