Poezie
Promisiune
1 min lectură·
Mediu
Gol de-amar plin -
Închegat moloz de iarbă
Ce te zvarcolești prin
Mintea-mi de celibatar –
Veșnic promotor al
Tîrfelor naturii vii – zilele,
Am uitat de promisiunea
Facută înainte de
A începe să merg pe apă.
Mi-am promis să zbor
În tandemn cu tine,visule –
Celibatar și “el”.
Ai crescut de când
Te-am lăsat ultima oară
Din mână, hienă!
Prin tine priveam cerul
Plin de praf de cometă;
E stupid cum poți uita
Să îi spui – bun venit,
Mamei natură în
Demersul ei de a-și
Strânge la piept – frunzele,
Dogmatice entități din
Țara de cristale sfărmate...
Vis de mai, sper că nu
Îmi porți pică, asemenea
Unuei stele, flămânde după
Sînul golit de lapte din
Pleoape de femeie.
Ora 23:41 –
“Îți promit, dragul meu vis,
Că vom pleca în zbor,
Dimineață, la prima oră”.
P.S. – de data asta, promit
Să-mi aduc aripile lui Ikar.
001681
0