Poezie
Primavaratec
1 min lectură·
Mediu
Zăpada dispare ușor,
Iar e primăvară,
Noi doi am apus
În cer, de cu seară.
Cântând peste
Munți și văi
Am urlat: stop!
Să vină soare,
Să topească toată
Gheața din noi,
De ani, ce s-a depus
Pe felinare.
Înăuntru am soba păgână,
Dar, uite, e primăvară,
Să alergăm ca roibii pe câmp
Să ne ducem,
Și să venim iară.
Proaspete gâze, urcate,
Pe mâini, pe gât, pe picioare,
Să le arunci, să le culegi,
Să le prinzi,
Să te ducă cu gîndul în zare.
Nechezând, animalic, grăiește,
Furtuna de flori pe covoare,
Ale ultimei țigare fumate,
Acolo, sub felinare.
001767
0