Poezie

Nucă

1 min lectură·31 mai 2011

Mediu

Pe cataflac mă plimb,

Spărgând o nucă

În perete –

Drogul ciupercii mamă –

Nicotina dintr-o țigare;

Însă nuca nu se sparge.

Ar trebui o daltă țuguiată

Ca o roșie spre-abis

Să pot să ii nenorocesc

Coaja tare ca de bambus.

Pe cataflac nu mai e nimeni,

Doar un mort păgân care

Mă-ndeamnă să încerc

Să levitez puțin;

Îmi iau avânt și sar spre cer

Azvârlind nuca spre infern –

Acum levitez, de nori mă țin

Și brusc, nuca se sparge.

C-o aripă bolnavă, mă întorc,

Meticulos așezând nuca,

Pe catafalcul rece,

De-a stânga celui mort.

001.952

Boitor Valerian. “Nucă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boitor-valerian/poezie/13981463/nuca

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.