Poezie
Timpan
1 min lectură·
Mediu
Sunet..
Sunet..
Sunet..
Sună..
În timpan mi se naște
O fuziune de licăriri
De sunete intense;
Par să le privesc direct
În ochi în timp ce tiptil
Își fac apariția, stând
La semafor, privind
Nedumerite strada;
Au căști și sunt îmbrăcate
Cu salopete verzi și
Au bocanci verzi;
În gură țin strâns
Între buze, câte-o țigare,
Fără filtru.
-Stop! Vă cunosc ființe
Venite din țărna rece..
Veniți, îmi excitați timpanul
și după îl lăsați sa moară
de dorul vostru ucigător!
Nu,nu,nu...
Nu vreau să îmi mai petrec
Nopțile veghiând asupra-i
În timp ce varsă mir din ochi;
Ultima dată, mi l-ați lăsat
Pe străzile pustii, de unul singur
Să rătăceasca prin intersecțiile
De leucocite din venele mele...
Dispăreți!..
Gata...gata...
Nu mai plânge, timpanul meu
Mult iubit;
Au...plecat...
Le-am...gonit...
Nu are rost să fi trist,
După lucruri ce te excită
Și-apoi dispar.
Nu mai fuzionează...
Nu se mai nasc...
Nu mai suna...
002.648
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Boitor Valerian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Boitor Valerian. “Timpan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boitor-valerian/poezie/13971691/timpanComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.