Bogdan Geana

În tabăra matale de dus trena domnului nostru Octavian nu prea a mai rămas nimeni. E cam o singură tabără care se străduiește să îți arate că insistența ta trădează deja altceva. Bine, nu îl lua în considerare pe Ruby, el a fost doar într-o foarte scurtă permisie.

într-o confuzie. Una gravă. Nu ați fost niciodată top-model de originalitate, ci doar un sonetist corect. ATÂT! Ți-am cerut doar să încetezi să mai înfierezi oameni care vin aici cu plăcere și încearcă să se autodepășească. Ai avut parte de multe somații până a trebuit să te îndepărtez. Prin urmare, consideră ziua de astăzi o permisie și atât. Ești incurabil. Dar poți fi util de fiecare dată când altcineva își dă arama pe față :)

spun asta în deplin acord cu caracterizarea pe care mi-o tot faci.

Octavian, Ruby și acum Emilian, a venit vremea să dai vina pe mine. Nu crezi? Ia-i pe toți la rând.

că parcă văd că pleci cu Irinel de braț. :)

dacă nu vrei să i te alături lui Ruby. Acolo unde lumina e stinsă, firește.

îndrumar pentru lașitate: ”m-am luat după domnia sa”. Deci mi se dă dreptate că domnul Octavian Iuliu a adus urgia pe pământ, iar alții nu au fost buni decât de ison. Așa să le rămână numele!

Hai pa!

Stimate domn, sunt consternat să descopăr că nu trebuie să fii anahoret ca să nu deții actualitatea sau acuitatea unor termeni, Cum ar fi cel de: adulație.

Adulația, nu presupune zoaie, cum sărutatul de moaște nu presupune necrofilie. Dumneavoastră însă ați introdus termenul de ”zoaie”, și alt nebun a sărit la bătaie. De ce presupuneți stimate domn că picioarele lui Dumnezeu put sau răspândesc zoaie? Nu vi se pare că problema e la dumneavoastră? Nu vi se pare că ați înlocuit mirul cu jegul?

Mă rog, până la urmă mai contează și cât de rar vă spălați dumneavoastră pe picioare, că după luni de zile normal că nu percepeți decât zoaie.

Ați răstălmăcit abuziv un text și ați creat emulație. Să veniți să vă dau prima pe luna asta!

Pentru conformitate, am recitit textul Ottiliei de câteva ori, încercând să decelez mobilul confuziei și, implicit, sângele otrăvit al psalmului. Nu am găsit nimic. Era gol. Sensurile teologice dispăruseră cu desăvârșire. Am căutat biserica de unde, erijată în preoteasă, Ottilia Ardeleanu predică și nu am găsit-o. Nicio candelă, nicio rupestră, nicio murală. Am început să înjur, aveam voie, doar nu mă aflam în nicio biserică. Și când colo, ce să vezi? Un chel pleșuv mi-a strigat să nu mai înjur în biserică. Am ridicat ochii și deasupra mea cerul era pictat cu sfinți new-age îmbrăcați de la ”porc a porter”, cu căști pe urechi, cu skateuri, cu praf alb de LSD (probabil de la restaurare) pe la nas și cu multe ecrane în posesie, majoritatea de LCD. Ilustrata de vindecare nu era chiar biserică, dar trăiam într-o biserică. (asta e pentru fanii KanalD). Mi-au mai trecut nervii pe doamna Ardeleanu care și-a permis să facă abstracție de mir-smirnă-și-tămâie când am văzut arsenalul cu care defilează: avorturi, beții, orgii, șefuți, ergonomice, cadâne, TV, rating, bani, numai nenorociri, ce să mai zic. Până la urmă dacă e să fie text religios, singurul care înclină în acest sens este numele domnului, înșiruit în neștire, destul de puțin, destul de slăbuț. E un dumnezeu atipic pentru Noul Testament și foarte tipic pentru Vechiul Testament, însă e tot Dumnezeu, chiar dacă în loc să fie omnipotent, pare mai degrabă o hologramă 3D manipulabilă.
” iertarea lui dumnezeului terfelit pentru orice înfrângere de care suntem responsabili”

Mi-am amintit de o strofă din Future, al lui Cohen:
”Give me crack and anal sex
Take the only tree that's left
And stuff it up the hole
In your culture
Give me back the Berlin wall
Give me Stalin and St. Paul
I've seen the future, brother
It is murder”.

Din această perspectivă, tentația sau pornirea nervoasă de a ”comite încă un eden” poate fi reproșată acestui Dumnezeu darnic, înțelegător, oricând pasibil de daruri nemeritate pentru a îi face pe copiii lui să se simtă cât mai bine. Să comită Dumnezeu un eden, sau să cadă victima unui edem? Noxele sunt pericol public, nu scapă nimeni!

Ca să rezum: textul Ottiliei Ardeleanu nu este religios, ci războinic, un incitator la o moralitate difuză și la un chivot pe care am ajuns să ne sprijinim picioarele contra artitrei. Ceea ce îl face mai religios ca un panegiric. De aici și anatema voalată de final, un rezumat al moaștelor înlocuite cu memorabilia:
”îi spălăm picioarele și am fi în stare să bem toată această apă”.

Până la urmă, l-am înlocuit pe Dumnezeu cu o plantă numai bună pentru infuzie de administrat oral.

de la monturi

totuși, ai stat cam mult la aer curat, a venit vremea să te întorci în cămăruță!

Dragă Ruby,

las la liber comentariul dumitale pentru că, probabil unora le-o fi fost dor de puțin scandal cu adevărat de prost gust, marca matale.
Pe de altă parte ești în mare eroare! Irinel nu a fost trimis după shaorma, ci am îndeplinit rugămintea sa, de a i se retrage calitatea de steluțar. În momentul în care va cere din nou acest atribut, mai mult ca sigur că îl va primi, ceea ce nu aș spune că este și cazul dumitale. La mata mai întâi ar trebui să avem toți antirabicul făcut!

nu am spus nicăieri în primul meu comentariu că nu aș aprecia părerea altora. Iată ce spuneam:
” Pot sa inteleg tulburarea unora...”
Așa că nu răstălmăci și nu te victimiza. Nu te dă nimeni afară, iar eu, cel puțin, consider importante considerațiile tale. Doar că nu sunt de acord cu ele, atâta tot. Și pentru asta te superi ca văcarul pe sat??? Pentru că mi-am permis să dau o stea? Eu, după cum sper că știți nu pot da stele galbene, pentru că am la dispoziție numai varianta nouă a site-ului, tocmai de aceea le dau rar și le dau roșii. Te superi pentru că am alt punct de vedere? Pentru că religiosul meu este în contratimp cu religiosul tău? Sau laicul meu cu laicul tău?

Baftă în continuare!

Daca ai fi fost domnisoara, as fi interpretat reactia ta la reactia ta, plus batutul nervos in podea din condurul de clestar drept un avans impudic si hormonal. Altfel, cum se prezinta acum situatia sunt doar dezamagit si, fireste, nesatisfacut.

Problema ta e ca nu ma cunosti. Daca m-ai cunoaste ai stii ca reactionez prost la santaj si la exerxitiile de forta. Sunt berbec si nu ma mai schimb. Dar ca cineva cu care am discutabil de putine afinitati sa ma strana cu usa pentruca nu empatizez cultural nu accept. Vorbesc strict despre mine omul de litere, si nu despre mine ca editor. Acolo daca s-ar fi incalcat regulamentul as fi intervenit dincolo de gustul personal. Cum, te asigur, la fel ar fi facut si Liviu Nanu.

La rece vorbind, cererea ta de a ti se retrage dreptul de stelutar, este ceva ce caracterizeaza un anumit trend actual si care, grosso modo a stat la baza multor segregari. Probabil ca urmatorul pas va fi retragerea de pe site. Iti voi respecta decizia.

Chiar as fi apreciat batutul din condur.

Sper ca acum e ok

Inteleg ca textele tale nu trebuie aprobate, dar totusi, putina atentie te rog!

Corecteaza!

ceva ce mie mi-e foarte drag, versurile unea dintre piesele Reginei Spektor care se pozitioneaza cam in aceeasi spera cu textul de mai sus, sau deloc :)

Lectura placuta!

Laughing With, text si muzica de Regina Spektor

No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one's laughing at God
When they're starving or freezing
Or so very poor
No one laughs at God when the doctor calls
After some routine tests
No one's laughing at God
When it's gotten real late
Their kid's not back from that party yet
No one laughs at God when their airplane
Starts to uncontrollably shake
No one's laughing at God
When they see the one they love
Hand in hand with someone else
And they hope that they're mistaken
No one laughs at God
When the cops knock on their door
And they say "We got some bad news, sir"
No one's laughing at God
When there's a famine, fire, or a flood...
But God could be funny
At a cocktail party while listening to
A good god-themed joke
Or when the crazies say he hates us
And they get so red in
The head you'd think they're about to choke
God could be funny
When told he'll give you money
If you just pray the right way
And when presented like a genie
Who does magic like Houdini
Or grants wishes like Jiminy Cricket
And Santa Claus
God could be so hilarious
Ha-ha
Ha-ha
No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one's laughing at God
When they've lost all they got
And they don't know what for
No one laughs at God on the day they realize
That the last sight they'll ever see
Is a pair of hateful eyes
No one's laughing at God
When they're saying their goodbyes
But God could be funny
At a cocktail party while listening to
A good god-themed joke
Or when the crazies say he hates us
And they get so red in
The head you'd think they're about to choke
God could be funny
When told he'll give you money
If you just pray the right way
And when presented like a genie
Who does magic like Houdini
Or grants wishes like Jiminy Cricket
And Santa Claus
God could be so hilarious
No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one laughs at God in a hospital
No one's laughing at God in a war
No one's laughing at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one's laughing at God
When they're starving or freezing
Or so very poor
No one's laughing at God
No one's laughing at God
No one's laughing at God
We're all laughing with God

Eu vad sensul acestui final "orgiastic" pentru ca este de aceasta sorginte, oricat de mult s-ar incerca interpretarea sa gnostica. E un alt fel de veneratie, ca pentru un Dumnezeu compus, vesnic disponibil oricand sa spuna PREZENT la raport. Pot sa inteleg tulburarea unora, insa dpdv estetic, pentru ca acesta este un site de creatie literara si nu un cerc de citire a Bibliei, finalul Ottiliei inchide oarecum ritualurile degenerate sau deviate sau imediate sau proxime si functionale, cum vreti voi sa le spuneti, intr-o armonie disarmonica.

Dau rosia in 5 pentru ca probabil ca daca as aborda subiectul m-as pozitiona si eu tot acolo. Pentru ca e mai mult decat veneratie si iubire, insa cu un cui ruginit in piept.

Adevarat a inviat!