Bogdan Geana

Un poem mediocru, greoi, precum crampele atroce de stomac și plin de exprimări forțate sau sintactic fără acoperire.

„să-ți imaginezi că de nu desenezi tu contur și substanță pericolului,
rănii – acestea nu există, poate fi o cale de-a te spăla de viață.”

„Ce câștig îți aduce, sau tu lui, drumului, consumului, chiar minor,
de energie pe care o investește Lumina în tine?”

am citit-o a treia oară și m-am hotărât, vorba unui standard swing: „you say potatoe, I say potato, you say tomatoe, I say tomato”. Tu vezi Pygmalion, eu văd Happy Prince. Și Agustin Cuzzani (Centrul înaintaș a murit în zori). Dar mai presus de toate, mă strepezește amurgul zeilor, continente întregi copleșite de zeppelinele prăbușite.

P.S:
Ai în primul vers un am am și în versul doi un vată. Și o minunăție de spleen. :)

și cu atât mai puțin în public! Oamenii NU se schimbă, de ce naiba ne amăgim? Primul lucru pe care domnul în cauză mi l-a adresat a fost un tras de urechi pentru absența, iar cea de-a doua intervenție a sa a avut rolul de a mă soma să mă comport cum trebuie. Nici măcar nu suntem generația crescută cu discursuri motivaționale și planuri de succes pe termen lung, ca să mai credem în reconversie comportamentală... Cum ai vrea tu să se schimbe cineva care apelează la delațiune pentru a-și ostoi frustrarea, fără să îi pese măcar puțin de ce ar putea reprezenta asta pentru semenul său? Să dai pe mâna poliției un text literar, lăsând organele să decidă asupra destinului unei autoare și a creației sale, mi se pare de un cinism de o cruzime inimaginabilă. Iar acest individ este mai departe colegul nostru, planând oricând asupra noastră arma sa secretă: delațiunea. Sunt convins că cel puțin la nivel subconștient mulți dintre noi ne vom cenzura de-acum încolo scriiturile, de teamă ca nu cumva să fim raportați la Administrația Prezidențială. E greu dacă nu chiar imposibil să te simți liber cu delatorul în coastă. Cel mai trist lucru însă mi se pare că ar putea fi această scenă pe care, în curând vom avea doar câteva personaje, rol multiplu interpretat de același domn. Și restul, câțiva aplaudaci sau țuțări, pe românește. Să ne auzim cât mai aproape de realitate.

Eu unul mă întrebam dacă sunt chiar atât de disperat ca să accept existența în vecinătatea unui delator... Desigur, exagerez, ca de obicei.

și fără acest comentariu unic. Și fără să mă jigniți sau să mă tutuiți, că doar nu ne tragem de șireturi și nici delațiune nu facem la șeful site-ului sau la ceilalți editori, că doar nu mă dau lovit de capul meu,da?, domnule Ionuț Caragea? Da?

Eu nu agreez pavăza feminismului pe care o poți scoate la înaintare ori de câte ori dai de greu, ceea ce i se întâmplă indirect și Medeei Iancu. Însă calitatea poetică a Medeei și substanța feminismului ei sunt, după mine, incontestabile. Iar vecinii reclamagii îmi întorc stomacul pe dos. Vorba lui Rudy cel de altădată: mai bine ieșim în spatele blocului, la bătătoare și ne rupem în figuri. :)

Să scrii atât de concis și să mai fii și modest: „Pe mine va da o prăpastie oricât să mă aibă”
Felicitări, sintagme de genul celei citate de regulă trag autorii la fund. Pe tine te urcă în Parnas.

O încântare, ca dantelăria în căpățâna de varză. Întrebarea mea e dacă o mai și murăm? Felicitări.

De asemenea rog și diacritice

Din pacate linkul nu este trecut complet la ei pe site, prin urmare iti da constant 404. Asa ca mai bine intri aici si scrolezi in jos pana la evenimentul dorit.


https://culture.hu/ro/bucuresti

Rog diacritice!

așa se pare. Voi încerca să aflu cât mai repede care e problema.

rog diacritice!

pentru a nu se înțelege Stanca. Mulțumesc,

nu a morții. Rog corectură.

Asa ai vrut tu? Dacă da, de ce, dacă nu, te rog corectează. Mai ai câteva!

Te rog corecteaza!

Simpla lectura a unui text despre alteritate merita recunostinta mea. Mersi de trecere.

Esti pe aproape. Titlul e un vers dintr-o piesa ZOB, Cantec de dragoste. Asa ca recunostinta mea merge catre Chirila! (Vlase sper sa ma certe si, fireste, sa ma ierte). Multumesc de trecere.

Nu, aia cu conditionatul nu am vrut sa iasa asa, prin urmare iti foarte multumesc de observatie.

In rest totul e voit si cu obstinatie tensionat si apropiat prin colaj in jurul acelui: a fost sa fie. Care are o viata a lui, si o incarcatura intre ocult si resemnare. Cata jale poarta cu ea: nu a fost sa fie...