Bogdan Geana

debut cu dreptul. Se poate mai mult de atat? :)

Sa iti completezi contul cu Nume si Prenume, conform regulamentului nostru. Am cobsiderqt ca e pacat sa iti blocam primul poem pe acest considerent.

si ii multumesc lui George pentru semnal, cu sigiranta este un text ce merita din plin recomandat. Teoretic epuizezi ce vrei sa spui in maxim jumatate din intinderea poemului, restul fiind surplus si aleatoriu, insa nu deranjeaza. As vrea sa te recitesc mai contras, cu aceleasi exprimari la limita truismului.

Şi da, cele de mai jos sunt demne de panteonul Agonia.ro:
"eu când mă citesc nu mai pot după mine"

Sa nu iti sara in ochi contaminarea realului printr-un mesager al fabulosului, palpabil, ceea ce ar trebui sa duca la transfer de corp si totusi nu, ramane o imensa nostalgie a ne-gestului. Iar tu contempli sau declami.

Favoritele mele:
"Ca un fel de femeie moale în care nu mai încap sufragerii"

Felicitari!

pana la urma ceea ce scrii tu este foarte real, palpabil si conform. Si nu ca ai fi monocorda, chestia asta este alegerea ta si ai toate drepturile de pe lume sa o faci. Problema cred ca este la mine, care am avut intotdeauna o problema cu realismul de orice fel. Mi se pare ca arsenalul autorului este prin definitie limitat, adio imaginatie, licente, adio inserturi si sinapse stralucitoare sau absurde. Eu unul cand spun realism spun ADIO.
Ce pot spune eu este ca iti iese de minune si eludezi astfel platitudinile atunci cand te hotarasti sa iesi din stare. Ex.: tu esti trista ca imbatranesti, dar cum ar fi sa fii trista (deci ramai consecventa sentimentului) ca incepi sa iti asumi varsta: hopaşa-uri, certi copiii, nu cedezi scaunul, esti strigat tataie sau mamaie si te uiti dupa aceste personaje cand de fapt era vorba de tine. In cazul acestui topic cred ca salvarea vine din partea unui autor "intelept (nu spun batran), intr-un corp de tanar".

P.S.
Fiul meu si colegii sai sunt incurajati de profa de romana sa citeasca, obligatoriu "Singur pe lume" sau "Cuore - inima de copil". Azi, in 2023! Intrebarea mea este: de ce??? Cu ce v-au gresit acesti tineri?

Numai ca reactia mea, una de autoconservare este sa raspund: vezi, de aia nu cedez eu loc in autobuz. Lasand gluma la o parte, eu nu stau pe scaun in autobuz niciodata. Uneori mai stau cu picioarele.

P.S.
Ar fi interesant un text mai amplu si putin mai luminos.

Domnul Visan a fost evacuat pe usa din spate deoarece, dupa cum tocmai s-a mai spus, nu a inteles nimic din clementa noastra repetata. El ar fi trebuit eliberat de corvoada de a face parte dintre membrii Agonia cu mult timp in urma, insa in loc de aceasta atitudine noi am preferat sa il responsabilizam cu rangul de stelutar. Daca la astfel de "pedeapsa" tu consideri ca domnul in cauza ar mai fi meritat o sansa inseamna ca iti olace riscul :) Mie nu. Sau cel putin nu iki place sa pariez lucruri ce nu imi apartincum ar fi acest domeniu.

Chiar nu are nicio legatura cu Maria. Crede-ma!

Acesta s-a vrut un exercitiu de descretire a fruntilor, de ras, de "asa nu" atunci cand in loc sa iti ridici un mausoleu faci din el un ring de lupte inegale intre trofeu si buretele din care e confectionat - natura sa. Desigur, posesorul nu era chiar de neglijat, dar nu el ar fi trebuit sa fie obiectul postarii. Mi-ar fi placut ca patina acestui site sa fie relaxarea, umorul sau glumele de calitate prin care in loc sa jignim l-am face sa zambeasca chiar si pe receptorul criticii. Sa fie ca atunci cand in loc sa il umilesc pe x in public, fac lumea sa rada, ca in paginile unei povestiri amuzante, dar cu fundatie de calitate si rafinament. Nu zic ca nu a fost sa fie, ci doar ca inca nu a venit acel moment.

Insa nu disperati. Nimic din ce "ni se intampla" azi nu e nou. Am cautat pe internetul mare si ghiciti ce am gasit? Pe internetul mare, da? Nu pe facebook, nu pe vreun blog, ci pur si simplu la liber. O cearta monstruoasa de pe vremea cand eu luasem marea pauza, in care personajul de aici taia si spanzura, secondat de o poetesa-minune-cuciorapideplasa. Nu era nimic amuzant acolo, ci de-a dreptul tragic, cu atat mai mult cu cat am recunoscut, din pacate doar doua nume de astazi: pe ale lui Radu si Liviu Nanu, tarate in acelasi noroi. In rest, cu siguranta plin de clone. Era sa uit: aparea si Marele Maestru Intergalactic Rudy cu-ale sale trei coroane puse una peste alta. Sau cojoace... Deci nu va ingroziti, ce s-a intamplat acum aici era doar o incalzire.
Asa ca inchei prin a va invita sa radeti si sper sa nu ma faceti sa va postez monologul lui Toma Caragiu. Rasul doboara raul pentru ca limbajul rasului este o incantatie. Rasul si dorinta de a il face pe celalalt sa rada ne stimuleaza sa fim creativi. Iar la orice registru de descretit fruntile la care apelam capul lor de acuzare va fi unitar: am reinviat mahalaua.
Deci: nu atac la persoana, ci pamflet!

cu riscul de a fi offtopic pot sã vã întreb de ce v-ați retras textele, chiar dacã însteluțate?

de atac la persoana. Nu poti acuza pe cineva care extrage, fara sa intervina, un paragraf dintr-o pagina publica pe care o reposteaza. Nici macar nu am dat numele autorului. E ca si cum as lua un paragraf din interviurile lui Woody Allen, pentru cine stie cum sunt acestea, si as fi acuzat de atac la persoana lui Allen. Insa daca oamenii mai si zambesc nu inseamna ca ar trebui sa le punem si impozit pe umor.

dacă se poate, și cu Maica Domnului!

însă o dau cu inima strânsă. Sper să nu fie irosită și mâine, zilele ăstea, aiurea să o retragi. Și nu e nimic personal aici, este zbatere poetică în toată plenitudinea ei. Și mi-aș dori să continui să scrii poezie.
„Suntem refugiați într-un bar pustiu geamurile sunt acoperite cu folie de plastic
Afară cerul sângerează estetic
Fac singura vrajă pe care o știu
Cea in care realitatea devine ceea ce este...”

Un început de poveste. Felicitări !

nu îți dai seama ce zâmbet am pe față după ce am citit părerea ta. În primul rând recunoștință pentru corecturi, le-am operat, În al doilea rând, BINGO și jos pălăria în instanța concluziei tale, mai multe nu pot spune, din dorința de a tabuiza anumite „umbre ale trecutului”. Mulțumesc din nou, din suflet!

existam m-a facut sa iti rebotez, in soapta, poemul "Momente pa pa". Serios vorbind insa, nu esti matale chiar da, DA DA esti insa sigur.

Cand vine vorba de dada, nefiind ceva subconstient, avem mereu tendinta de a da noi sens formulelor, in loc sa le lasam pe ele sa ne dea sensul tarziu, in noapte, mult dupa ce le vom fi scris. De aici momentul lucid care ne lasa sa le apreciem dorice sau ionice sau, uneori chiar coloane pop-art, irizate de o amkntire warholiana. Asa este si poemul tau. Coloana insa din poemul tau, punctul de sprijin al poemului tau este mai aproape insa de ragtime si de swing, de blues si de nostalgia ploii pe caldaramul lucios, noaptea si presarat cu muvuri de tigara si beaturi obsedante.

tu pricepi mistoul si dialogul? Cel putin ai comutat de pe George pe mine, tot am reusit ceva.

Visan pe internetul mare, care propunea sa fii instalat matale editor aici, dar nu prea iti stie bine numele. Oricum, se delibereaza, asa ca la un moment dat vei primi o veste de la noi. Glumim si noi, altfel dam in paranoia si ne acuzam ca altii pe facebook.

Stii ca regulamentul nu incurajeaza astfel de comentarii. Dai stea, argumentezi!

fermecator, dar tot schiop:
"Parcă ale mele-s pustiile câmpuri
Şi ploile toate şi vechiul frunziş
Când fiara tristeţii răzbate prin simţuri
Ecouri de zinc cad pe acoperiş"

Ce urmeaza insa este un triumf, impecabila, aproape ca striga dupa un cantec. Felicitarile mele! Liric nu echivaleaza cu romantic, ci cu muzica. Nu schimba inceputul, dar incearca sa nu mai repeti asa ceva, pentru ca e pacat de perfectiunea ce urmeaza!

cum zicea domnul nostru Visan constat o anumita superficialitate in maniera ta personala de a genera silogisme. Nu pot nega insa ca atat eu, cat si George venim in dialogul cu tine usor "tarați" de absolvirea acelorasi studii filologice, care, fara doar si poate s-a impregnat asupra ochiului nostru critic. Nu gasesc absolut nimic toxic si nici de rea credinta in aprecierea lui George, care sa duca la reactia ta. Explicit, el spune ca nu agreeaza aceasta imagine post-moderna, cu care s-a mai intalnit si anterior, iar tu ai concluzionat ca esti acuzat ca nu ai fi original, dar de fapt, prin faptul ca, fiind departe de cultura si lecturile lui George tu esti in realitate pur si nealterat, deci, in mod automat autentic (un fel de Mother of Inventions). De la optzecisti incoace, doar juxtalistii (sa nu ne fie rusine sa ne ascundem) nu tin de o decada sau de un sezon, fiind regeneratorii clasicului in ambianta juxtapunerii, in rest totul se bazeaza pe colaj de stiluri si imagini. Originalitatea este raportul cu care sunt amestecate ingredientele, in rest, nimic nu mai poate fi nou. NIMIC. Tot ce scriem contine inserturi care s-au mai scris. Le contine si juxtalismul, dar juxtapunerea le inchide intr-un halou care le redefineste genul din perspectiva unei evolutii literare dinamice. In concluzie, o cultura precara sau mai limitata te poate face original, eventual, dar foarte efemer. Ca o ciudatenie, ca o anomalie in marea literatura. De exemplu: Sex Pistols au spart canonul prin zeflemeaua cu care tratau muzica la care altii pana la ei si-au varsat sudoarea, insa The Clash, Boomtown Rats, The Pogues, The Police, Les Negresses Vertes samd. au preluat conceptul cu profesionalism si cultura si studiu de muzica. In cazul asta esti original doar pana cand apare unul cu o imagine mai original ca tine. Si, nu il ultimul rand, mai predispus catre dialog. Poate ne oprim aici si dialogam, zic si eu, fara umori. Cu umor ar fi ideal.

Numai un Dumnezeu care poarta pantofi cu sireturi poate avea un dialog efervescent cu Jim, generand slide dupa slide. Ultimul slide, o piatra funerara in Pere Lachaise...

Felicitari. Juxtalismul te saluta.