bătrânețea mea

stă bine ancorată de fiecare organ vital când mă văd copiii pe stradă uită să plângă din cauză că nu li s-au cumpărat cipsuri întorc brusc plânsul înspre mine cum ai întoarce cu telecomanda programul pe netflix nu pot să reacționez să le răspund că am fost cândva un copil drăgălaș căruia-i plăceau cipsurile colegului de bancă două-trei cum se dă celui ce te privește lung și i se scurge salivă pe la colțurile gurii nici nu mă lasă inima să-i avertizez că așa vor ajunge și ei deși au zilnic punga lor de cipsuri bătrânețea vine în primul rând din gânduri cum vine tristețea din însingurare cum vine dorul de moarte din boala prea lungă o simt că se lasă greu în picioare ea este pantoful ce mă strânge cumplit în timp ce în jurul meu lumea se tot micșorează aleargă la promoții de parcă a coborât cerul pe pământ și trebuie să prindă un loc în burta largă a lui dumnezeu pe mine nu mă mai interesează vitrinele doar praful desenând mici insule din loc în loc unde-mi scald privirea să se curețe de mizeriile fricii dacă mă ia cineva de mână și mă trece strada dacă în autobuz se ridică un călător și-mi oferă locul pe dinăuntrul meu se produce un ropot de durere o rafală de vânt rece străbate toate coridoarele oaselor pentru că înțeleg de ce se poartă oamenii frumos cu mine