Bogdan Geana

exagerați, firește. Nu vi s-a scăzut niciun nivel care să vă afecteze posibilitatea de exprimare pe site. S-a scăzut nivelul deoarece s-a considerat că în calitate de steluțar vă aflați într-un conflict de interese, ținând cont și că sunteți editor la RVS.
Până la a verifica dacă autorii de aici pe care îi publicați și dumneavoastră sunt favorizați de dumneavoastră, vi s-a retras doar posibilitatea de a evidenția textele. În rest, publicați mai departe fără nicio verificare.
Dincolo de faptul că v-ați făcut publicitate aici, s-a mai constatat ceva, destul de deranjant. În CV-urile autorilor pe care îi publicați, mulți dintre ei foarte vizibili pe Agonia, nici aceștia, nici dumneavoastră nu consemnați deloc domeniul nostru. Nu vi se pare deranjant? Nu vi se pare o coincidență stranie? Mie da. Și nu mi se pare corect și nici onest.
Așadar nu mai intoxicați!

„bunca-mi e doar ”

Rog corectează! De asemenea avem rugămintea ca data viitoare când mai postați, nu o faceți de mai multe ori cu același text, dacă nu vi se aprobă pe loc. Mulțumesc.

și sper să rămâi, mai ales că în cinstea întoarcerii ai 120.

Minunate intercalările, poemul capătă perspectivă, pentru cărțile cu povești pentru copii 3 D, care deveneau, la deschiderea a două foi scenă de teatru,

nu mai postați același text de zeci de ori, deoarece tot unul singur dintre ele va fi aprobat.
Mulțumesc.

că nu numai că nu mărește impactul, dar chiar îl anulează. Nu ai cum să fii atât de panseluță într-o țară în care inclusiv milițienii consideră că până nu ești victimă nu ai niciun fel de credit, un milițian precum Godină considerând în postările sale că femeile hărțuite sunt cele care „și-o cer””. Mesajul trebuie să fie mult mai dur, iar modelele, preferabil din imediata apropiere. Din România. Nu neg că poate România se mobilizează mai ușor atunci când Eva Longoria te îndeamnă să îi dai agresorului cu poșeta în cap decât când asta ți-o spune Erika Isac (s-a văzut că unora li se dă părul invers când aud acest nume), În Ungaria, Polonia, Cehia, de pildă, țări cu un pronunțat filon naționalist care transcede partidele politice, cooptarea unei vedete locale crește șansele ca mesajul să ajungă mai ușor la țintă. Cum însă la noi toată lumea știe pe toată lumea, iar dezvăluirile ne mănâncă zilele și nopțile, cu cât este mai străin și recognoscibil influencerul, cu atât știm mai puține bârfe și automat ne implicăm mai cu elan.

De aici mai departe, totul este în minus. Lipsa reclamei tv și audio reduce această campanie la o simplă panotare stradală, de multe ori defectuoasă și atât. După ce se introduce afișul, printat bine, pe bani frumoși, se face o poză și se justifică investiția și gata. A doua zi afișul este fie prăbușit din ramă, fie sfâșiat pe strada. Aceasta a fost reclama noastră, atât s-a putut! Dacă totuși aveți ghinionul să vă întâlniți cu agresorul, cu prădătorul, rugați-vă să mai fie prin preajmă o tipă mai tânără, exact cum spui tu, ca să se ia de ea și nu de tine. Vorba cântecului: „tonight thank God is them instead of you!”

Suntem ani lumină de lumea bună, cum am fost mereu... Mi-ar fi plăcut însă ca anumite rețete de succes pe care le francizăm să nu fie preluate alterat prin neștiința unui executant și ignoranța supervizorilor. Toți plătiți cu bani frumoși. Între timp, tot ce implică femei puternice continuă să ne sperie, Mama era ok, puternică, dacă ne punea la punct era de înțeles că e mama. Mai departe mai greu. Soția oricum, pentru soacră tot noră rămâne, cum și reciproca rămâne valabilă.

sintetiza mai bine criza prin care trece feminismul la noi şi care decredibilizeazã orice demers demn de lumea civilizată. Pe de altã parte, însã nici nu ne-ar sta bine cazoni, cumpãnind repercusiunile mişcãrii sufragetelor, cu impactul aferent, sau perspectiva adevãratei emancipãri a femeii de la noi, cu ajutorul Erikăi Isac sau a Simonei Halep. Dincolo dd tezisme.
În ceea ce priveşte "comenia" nu e al meu, e deja al tãu şi îl meriți cu prisosință, foloseşte-l. E chiar bun, dar tot parcă tot la George Becali e locul lui: comedie şi "omenia" prin care acuzã anumite echipe de blat. Mersi de intervenție.

Îmi place maniera ta de a trata exilul, și în general, bestiarul tău este o invitație la ecranizare vizuală. Antologia mi se pare o banalitate. Dacă mi-ar sta în puteri, aș face un clip cu poemul tău, aviz amatorilor. Simplu, tu reciți, iar mimul de care faci vorbire ilustrează prin semne în dreapta jos a ecranului. O mare bucurie pe ziua de azi.

vă mulțumesc pentru invitația de a mă lăsa anali-izat de dumneavoastră, dar am să fiu sincer cu dumneavoastră: am o vârstă, o inimă capricioasă, și chiar nu aș putea suporta insomnii premergătoare analizei, chiar dacă aceasta vine de la dumneavoastră. Așa că nu, NU VREAU SĂ POSTEZ PE SITE-UL DUMNEAVOSTRĂ. Nu știu dacă știți, dar singurul loc unde pot fi citit e aici, pe Agonia, care NU ESTE SITE-UL MEU, apropo, dar care cu mine are exclusivitate. (Și nici nu cred că vă permiteți să îmi acoperiți măcar jumătate din salariu, ca să fim sinceri.) Mi s-ar părea foarte incorect pentru cei de aici, și nemeritat pentru dvs. Așa că vă doresc „vânt din pupă!”.

Eu personal nu consider corectă maniera dumneavoastră prin care încercați să vă promovați site-ul, prin intermediul domeniului nostru, însă, nu mie îmi revine puterea de decizie, ci celorlalți editori și în ultima și hotărâtoarea instanță, proprietarului său. Mie mi se pare incorect ceea ce faceți dumneavoastră și deloc colegial. Poate că nu era tocmai rău dacă ne anunțați de aceste intenții, mai mult ca sigur că v-am fi susținut demersul cu mare bucurie. Cu toate acestea ne-am trezit puși în fața faptului împlinit, prin care dumneavoastră vă bucurați de drepturi, dar ignorați reciprocitatea. Un logo ar fi fost, din punctul meu de vedere, suficient. Așa că eu vă public pe prima pagină, însă, în urma unui sufragiu colectiv vom decide ulterior dacă va și rămâne acolo.

Pe de altă parte, critic vorbind, prezentarea pe care o faceți site-ului este de un umor involuntar deosebit de sănătos:

- mai întâi spuneți așa „poeți, scriitori, artiști plastici, membri ai uniunilor de creație și activi în viața culturală actuală, Revista Vorbelor Scrise propune o abordare complexă a fenomenului cultural românesc.” Muzicieni nu aveți printre dumneavoastră? Păpușari, mimi, ventriloci? Actori? Enumerarea nu e întotdeauna o soluție bună, după cum vedeți. Abordarea complexă însă mă liniștește. Deși, dacă tot e să vorbim în paradoxuri, ar fi fost de mare efect dacă ați fi scris: o abordare simplistă.
- după care urmează asta: „Revista acoperă majoritatea domeniilor literare și artistice, având ca prioritate promovarea valorilor naționale dar și a celor universale.” De parcă nu ne-ar fi fost clar că nu aveți cum acoperi chiar toate domeniile, cel puțin din perspectivă umană și calitativă. Există vreo valoare pe care nu o promovați, dincolo de cea națională și de cea universală? Iarăși, nu știu de ce, dar să știți că mă așteptam să nu fiți implicat și în valorile extraterestre.
- și nu în ultimul rând, sunt copleșit de finalul în trombă: „Aflată la numărul unu din primul an de apariție își așteaptă cititorii, mai cu seamă în mediul online, unde poate fi accesată pe site-ul revistei,” Cum ar fi fost să fie aflată la numărul unu din al șaptelea an de apariție? Păi dacă ne dați un link online, nu vi se pare de noaptea minții să ne anunțați că așteptați cititori mai cu seamă în mediul online? Mi-e greu să îmi imaginez că ați merge până la a printa textele pe foi A4 cu care să vă plimbați în Cișmigiu, printre mesele de șah...

Acum, că mă gândesc mai bine, poate chiar ne-ați făcut un serviciu că nu ne-ați respectat cu reciprocitatea.

rog corectați

vă rog!

nu aici.

desigur, e doar un capriciu poetic din care nu lipsesc câteva șarade, recunosc, mai mult intelectuale decât viscerale, după cum bine spunea George. Există un lucru cu care niciodată nu mă și nu am să mă JOC. Feminitatea. Femeia. Ea e peste întotdeauna. Și eu chiar nu o merit.

Asta nu îmi place: unei povești cu final de poezie. Atât. În rest, mulțumesc că ne-ai primit în basmul tău.

Dincolo de steaua roșie nu putem decât să îți oferim în chip de mărțișor nivelul 100. Pe care îl meriți, fără discuție.

degajă o intimitate și un echilibru în sinele supus cum rar mi-a fost dat să citesc. Fără să faci nici cel mai mic efort, scrii feminin și asta e de apreciat. Sper să continui să ne uimești.

Cum i-am zis și lui George, nu am nimic nici legat, nici bolduit în pagina mea. E clar că e vorba despre un bug,

de fapt mai întâi mi-au provocat neliniște și mi-am pus problema: bine, dar dacă băgăm organ masculin nu devine prea vulgar. Și de aici până la fantezia cu intimități intelectuale și oraș nuclear. Cu ocazia asta m-am hotărât să revăd „Hiroshima, mon amour”, al lui Resnais,din care vie mi-a rămas doar atmosfera.

În altă ordine de idei, tocmai am re-aprobat textul Arianei Zburlea, pe care bănuiesc că îl tot corectează. În ceea ce privește spațiile, e clar că e un bug de la programare, eu nu le am și nu le văd, de pildă. Textul e scris în word, și introdus cu copy-paste, deci m-aș fi sesizat dacă era ceva.

Mersi de trecere.
.

este un text care m-a făcut invidios, la nivelul „tablourilor”. Odată ce ai ales rețeta, puteai să scrii orice, bine, la nivelul tău, însă orice ar fi căpătat simțire de ludic, de romanță, de desuetudine de Bacalbașa și G.M.Z.

din textul tău, și sunt de părere că un astfel de metatext nu poate avea efect decât ca fusion. Am încercat și eu așa ceva, al tău este la o intersecție între textura lui Flaubert și lejeritatea verbală a „marelui Will”.
Aici însă m-ai făcut să plec capul sperit în fața croșeelor tale:
„Cum să fie amorul pierdut ușor pentru suflet?”
iar când imediat ai parat prin Maidanul cu dragoste mi-ai amintit de un ton pe care ar fi fost poate bine să îl folosesc și eu. Poemul tău este fierbinte, palpită, al meu este doar o dare de seamă, o cronică nereușită, dar.... cine se apucă să critice o cronică cu valoare de document? :)

Onorat și scuze pentru neatenția de a fi sărit la timpul lui acest text.