O nouă abordare a politicilor de publicare și măsuri de transparență

Dragilor,

în ultimele zile am primit informații și semnale din mai multe locuri prin care mi se atrăgea atenția că site-ul este în derivă. Atât de generic este acest „în derivă” încât a trebuit să aloc mai mult timp unei analize minuțioase cu privire la motivele și maniera disipării. Acum mi-e clar.

Pentru cine nu știe, în calitate de editor eu ar trebui în egală măsură să aprob textele celor cărora nivelul nu le permite să intre pe prima pagina și să le repartizez în funcție de valoare acolo unde le este locul. Evident că nu mic este numărul celor trimise la atelier, în baza unor sfaturi sau corecturi punctuale. Acum îmi este evident că acest lucru le este străin celor cărora dintr-un motiv sau altul le-a fost dat de la bun început sau foarte repede, în orice caz, un anumit nivel, pentru că aceștia nu văd decât ceea ce fac ei. Pe ceilalți, cu nivel, îi citesc doar pentru că sunt un tip curios și pentru că sunt de asemenea deformat profesional, principiul de la care am pornit cu toții când am alocat grade superioare de nivel fiind că aici am putea merge pe încredere. Din păcate, până mi se atrage atenția cu privire la un anumit text sau comentariu cu probleme se produce inerent un decalaj de timp, pe care nu l-aș putea preveni decât dacă aș renunța la extrajobul meu și m-aș dedica primordial acestei activități. Evident revin și corectez, însă, rămân prejudecăți și porniri vindicative, și întotdeauna decizia mea va fi evaluată de cineva ca fiind subiectivă. Și aici există o logică, și anume, nu am respectat întru totul litera regulamentului nostru intern: nu am trimis la atelier sau în pagina de autor textele postate uneori în număr foarte mare (mai multe de trei), sau pe cele care se rezumau la câteva cuvinte, fără să fie vorba de vreun haiku sau de altă formă literară contrasă, nu am refuzat comentarii cu linkuri pentru pagini personale de youtube, pentru ca prin intermediul site-ului nostru să creștem acel trafic, nu am trecut la offtopic comentarii care poate erau prea personale și prea puțin literare, am permis nivel 120 unora care fie scriau bine, dar evaluau prost (narcisism există și aici și culmea, principalul acuzat de narcisism devin tot eu), fie scriau prost dar erau simpatici și s-a considerat că pe baza empatiei s-ar produce un liant de mică familie. Dacă atunci, pe moment, lucrurile au mers, în timp s-au erodat și și-au schimbat abordarea și înfățișarea. Așa s-a ajuns acolo unde suntem astăzi. Nu în ultimul rând, încercările mele de a recruta noi editori s-au lovit de refuzuri, și au devenit subiect de bășcălie sau de psihanaliză.

Așadar a venit vremea de a porni de la un nivel mediu, în care reevaluăm steluțari, libertăți de publicare și implicare critică. A venit vremea să dăm restart la smerenie. Oricât ar părea de surprinzător, acesta nu este un site nici de dating, nici de bășcălie pe grade, așadar, nu mai acceptăm offtopic-uri. Nu vă ascund însă că zâmbesc amintindu-mi de comentarii de genul: „sună-mă!” sau „ce e cu tine, ți-ai schimbat numărul?” Până aici. Iar răutăți care mimează critica literară, însă în realitate analizează la sânge gradul de adevăr al celor scrise, de parcă tot ce publicăm ar trebui să fie „după un caz real” (cazul Bo/alșoi sau pensionari) nu au valoare literară și, în măsura vigilenței și a timpului meu vor fi cenzurate. Iubesc maieutica, dar îi urăsc pe experții în reconstituiri. Și nu în ultimul rând, timpul nu îmi mai permite nici să intru în polemică la rubrica comentarii, nici să fac consiliere pe fiecare caz în parte. Așadar nu mă judecați greșit, dar de-acum voi dialoga numai acolo unde arde.

Baftă mai departe la reconstruit!