Bogdan Geana

Apropo, ești cumva rudă cu regretata Ancuța Parghel? Sau cu Ancuța Pandrea?

când am pornit aici și am scos cu Remus Cernea și Ilinca Bernea Antologia Noesis, pornită tot de aici, tu nu existai. E drept că la un moment dat, din rațiuni de serviciu a trebuit să o răresc până la absență. Când regretatul Valentin Tașcu a vorbit despre juxtalismul pornit tot aici de mine, Andrei Novac și Marius Marian Șolea iar nu existai, sau probabil că erai mahmur sub vreo masă... Însă, ce vreau să spun eu este că îmi pot permite măcar acum să fiu darnic, în perspectiva robinetului ce se va închide, în curând. :) Somn ușor!

e cadoul meu pentru tine de 1 aprilie, să treci și tu de 150 !!!

am si eu înregistrarea socializării mele cu regretatul Leonard Cohen sau cu Peter Esterhazy, dar sunt prea intime și prefer să le țin pentru mine.

că nu l-am avut pe nae caranfil decât vreo două zile la budapesta invitat, când am vorbit mult în special despre orice și despre „restul e tăcere”. dacă știam că te știe îi dădeam un sfert de palincă să îți aducă și o slănină, măcar să mai atenueze din efect.

bine ai remarcat Neruda. L-aș mai adăuga aici și pe Ion Susai, adevăratul arhitect al autoevaluării latente, însă carteziană, a sinelui. .

altceva? Ai găsit adevărul.

Daca mi-ati fi atras atentia, pentru ca acest site inca lucreaza cu editori-oameni nu AI. Adica cu unul singur, iar tu ar trebui sa intelegi primul acest lucru, mai ales ca ai refuzat sa fii inca unul dintre editori. Scuze pentru scapare.

Poate arhanghelii lui Ionut Caragea vor pune botul.Mai mult decat atat, comentariul meu incearcă analiza unei sintagme din poem, citata de mine. Limbajul este doar aluziv, vorbesti prostii.

şi eu trimitere la Les onze mille verges a lui Apollinaire?

cum numai poetul Ancuța putea avorta. Sintagma pe care se clădeşte poemul este, fără îndoială:
"hei, tu, cea cu anusul în formă de inimă"

Poate că titlul ar trebui schimbat în: Sex anal în inimă, evident pentru a potența intimismul şi emoția prostratică.

SCRIU ACEST COMENTARIU CU RISCUL DE A FACE TRAFIC, dar merită pe deplin. Că dacă mâine scrii una despre "guriță" nu mai e acelaşi farmec.

P.S.
Am profitat de PG.

Vom analiza această situație cu privire la secțiunea multimedia şi la textul dumneavoastră postat aivi acum 12 ani şi vom reveni cu un răspuns în termenul stabilit.

De păstrat această profesiune de credință a domnului Ionuț Caragea!!!

Această escrocherie este „critica lui Ionuț Caragea”, să ne ferească Dumnezeu. Doctorul Ciomu de pe Agonia!

tu nu pricepi că TU NU MI-AI COMENTAT TEXTUL??? Ai scris despre ce vrei tu, mai puțin despre această zbatere, motivând că acesta ar fi universul meu, din intenția de a le arăta arhanghelilor tăi cât ești tu de erudit?
P.S.
Iar denaturezi vorbele mele. Eu nu am spus că aș reproșa „celor care le comentează cărţile, că nu au înţeles nimic din ele”. Am spus efectiv că nu ai înțeles ce îți reproșez. și anume CĂ DE FAPT NU MI-AI COMENTAT TEXTUL!!!

Probabil că la tine relaxarea implică amatorism, la mine relaxarea și profesionismul nu se bat cap în cap, prin urmare sunt foarte relaxat.

nimeni nu vă cere să fiți nici tăcut și nici umil. Sau cel puțin eu nu voi face asta. Dar puteți fi cinic, miștocar, argumentat și la obiect chiar fără a adresa invective. E un efort, dar credeți-mă merită!

Nu mă deranjează părerea cuiva, care îmi desemantizează textul, ci părerea ta, care deturnezi cititorii spre sfera ta de comprehensiune. Nu am spus că nu e dreptul tău, sau că voi milita spre a alege cine să imi comenteze textele, ci că nu consider analiza ta literară o expertiză. Pentru că tu nu vorbești despre carnea ideatică a textului meu, ci despre ce vrei tu să înțelegi. Tu nu intri în mintea și în universul meu, ci te folosești de ele pentru a lua puncte în fața arhanghelilor care îți completează armata,

P.S.
În comentariu nu m-am explicat, ci mi-am justificat doar reticența. Dacă însă m-ai fi întrebat ce și cum stă treaba cu vorbele-mucenici atunci abia m-aș fi explicat. Dar nu a fost cazul. Cât despre subtitlu, iarăși încerci să tragi spuza pe toarta ta. Un om care poartă un măgar pe care scrie: calul cel mai prost conform genialului Ancuța, este oricum, numai frustrat nu e. De ce? Pentru că vede toată lumea despre ce cal este vorba. Și înțelege că ce nu poate calul, deseori poate măgarul. Deci despre ce vorbim aici? Despre ou sau despre găină?

sunteți destul de aproape de închisul contului, considerați acesta cel de-al doilea avertisment. Și oricum, nu este vorba despre închisul contului, ci despre scăderea nivelului suficient de mult pentru a putea să vă controlăm tourette-ul. Nu vă interzice nimeni să fiți contra, dar dacă nu vă puteți exprima civilizat, nu disperați, vă ajutăm noi. Mergeți pe încredere!

Dragă Ionuț, o voi spune de la început că dezavuez această tentativă a ta, și consider că prin ea ți-ai făcut un deserviciu. Acum rămâne să stabilească ceilalți dacă a fost un gest voluntar, calculat și rău intenționat la adresa mea sau unul involuntar, sincer și plin de bune intenții. Cu siguranță „oamenii tăi”, pe care i-ai făcut oameni, publicându-i, s-ar fi dat peste cap să scrii așa ceva despre ei, pentru mine însă ceea ce am citit mai sus este o catastrofă. Pentru că mi-ai deranjat confortul zen de „cadavre exquis”, stare pentru care am luptat o viață întreagă și care pentru tine este de neînțeles. De aici și catastrofa laudativă la care recurgi și care nu are nimic în comun cu caracterizarea pe care mi-o faci. Este neprofesionist să începi o astfel de anamneză punându-mă în antiteză cu restul cititorilor: „Bogdan, textul tău e destul de bun, dar trebuie ceva ştiinţă şi inteligenţă pentru a fi analizat cum trebuie.” De fapt, cu restul cititorilor, mai puțin cu tine, care deții știința și inteligența de a mă analiza. Și o faci prost, arătându-ne cam ce background și cultură ai tu, care nu are nimic în comun cu „traumele” și experiența mea culturală care au dus la confesiunile mele. Pentru că eu nu scriu pentru public. Eu scriu NUMAI și NUMAI pentru mine. Mă exorcizez, Prin urmare absolut toate trimiterile sunt la rândul lor alte povești, pe care nici cei mai intimi din jurul meu nu prea le știu. Așa că ceea ce faci tu este o manieră ieftină. care se pare că ți-a adus până acum ceva satisfacții, pentru că altfel ai fi renunțat din timp, de a flata și manipula. Sunt prea smerit însă pentru a mă putea tu manipula, chiar dacă vei găsi fraieri care să creadă că profit de fiecare prilej pentru a mă lăuda cu „trofeele pe care le dețin.” Profit de ocazie pentru a îți comunica că: am un doctorat în literatură comparată obținut în străinătate și o recunoaștere din partea unui foarte important om de litere, Valentin Tașcu este numele său, ca fiind unul dintre singurii trei exponenți ai „juxtalismului” în poetica românească: Andrei Novac, Marius Marian Șolea și cu mine. Noi ăștia, ale căror premii ne descalifică în fața colecției tale impresionante. Spun asta pentru a te face, chirurgical, să înțelegi că nu mi-au murit lăudătorii, însă că știu când să îmi întrerup starea de smerenie, iar acesta nu este unul dintre acele momente.

Pentru a îți și răspunde, la obiect, îmi plac americanii și mă inspiră în aceeași măsură în care mă inspiră ungurii (ai citit Kassák, József, Örkény sau Bartis???), englezii victorieni, francezii, începând cu Villon până la Celine, Vian sau canibalismul lui Houellebecq, sau post neoavangardiștii italieni, însă asta nu are nicio legătură cu ceea ce simt eu, cu cele ce mi s-au întâmplat sau mi se vor întâmpla. Nu în ultimul rând, muzica și filmul au un loc cel puțin la fel de important, multe imagini sunt reînchipuirea unor filme care m-au marcat sau a unor momente critice în care versul și nota muzicală împlineșc vraja, în concluzie, acesta este bestiarul meu juxtalist, Din fericire, de data asta nu îți vei permite să sugerezi că mă laud cu toate ăstea, deși, involuntar asta fac de fiecare dată când cineva îmi strică zenul și mă obligă să dau socoteală pentru îndrăzneala de a împărți cu acesta același metru cub de ozon.

În final, o singură rugăminte: șterge acest laudatio intempestiv. Ție îți faci un uriaș deserviciu, nu mie, care citându-l pe Saussure, nu utilizez același canal și nu împărtășesc cu tine același cod de a comunica. Deci mulțumesc, dar nu mulțumesc!

Sunteți nedrept! De fiecare data cand ați cerut sprijinul ne-am implicat. De aici şi până la a vă supăra că nu renunțăm la treburi pentru a vă corecta poemele... e cam mult, nu credeți?

Faci o mare confuzie, introduci de la tine si scoti de la tine concluzii. Intr-un context de expertiza am spus ca am multi ani de facultate de profil si un doctorat. Nu m-am laudat o clipa. Daca ma intrebi ce meserie am si eu iti raspund: doctor, nu inseamna ca ma laud. Dar fireste, probabil ca alti s-ar lauda. Si ca sa vezi ca nu ma laud, evit de fiecare data sa devoalez unde lucrez, acolo sa vezi laude! Din perspectiva asta studiile imi sunt foarte utile.In ceea ce priveste disputa cu Ancuta iarasi gresesti cand consideri ca "as fi intrat intr-o competitie" cu acesta. Nu sunt aici sa intru in competitii, dar cand sunt lezat este dreptul meu sa ma apar. Devii insa chiar patetic cand vorbesti de anonimat. Poate in prezent nu scriu in Romania literara, dar crede-mă, mai toti de aici suntem mari anonimi pentru ei. Cum stiu toate astea fiind un anonim? Ei bine, intrebarea asta ramane deschisa :). Constat ca ai o problema cu recunoasterea, eu nu am, poate ca aici incepe drama celor nemultumiti ca nu ma aplec ca ghiocelul in fata voastra. Fii mai precis, documenteaza-te cat ti se permite si poate vei ajunge la concluzia ca unii nu dau doi bani pe volume sau premii obscure, si cu toate astea merita respect.